Washingtonul este dispus să dialogheze cu Moscova pe tema scutului antirachetă al SUA din Europa, scrie generalul în rezervă Aurel I.Rogojan pe cotidianul.ro. Potrivit acestuia, diplomatul american a reiterat poziţia SUA conform căreia "scutul din România şi Polonia nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci are scopul de a contracara ameninţări din partea Iranului şi Chinei".
"Numai că Iranul şi China, aflate în relaţii speciale cu Rusia, nu au de ce ameninţa state europene. Ele au alte ţinte, iar acestea sunt de notorietate internaţională, nefiind nevoie de profesioniştii spionajului pentru a le afla, eventual doar pentru a se stabili când, unde şi cum se va întâmpla. Dar numai dacă „Axa" va fi provocată, ceea ce este mai mult imposibil, decât posibil să se întâmple. Asta deoarece este mai mult decât evident că SUA din ultimul deceniu (2006-2015) nu au mai fost superputerea unică din deceniul anterior (1995-2005).
Doctrina politico-militară americană avea un slogan de mare forţă: „America poate în orice moment să gestioneze, concomitent, două conflicte majore şi să preîntâmpine un al treilea". Deci se afirma, în acest fel, capacitatea SUA de a se angaja pe două fronturi, ipotetic unul cu Rusia, al doilea cu China, şi să-l preîntâmpine pe al treilea, cu India. Altcineva în lume, la momentul respectiv, al apogeului Imperiului Global al Americii, nu putea exprima o ameninţare pentru SUA.
Ulterior, puterea Marii Americi s-a compromis în uzura războaielor din Irak şi Afganistan, duse cu încăpăţânare până la epuizarea stocurilor de sicrie şi drapele pregătite să fie oferite familiilor militarilor căzuţi pentru a apăra onoarea şi valorile naţiunii de minciunile politice „casus belli".
Mesaj indirect pentru Kiev. Mafia transnaţională din Ucraina a corupt la vârfurile politicii occidentale pentru a putea guverna
Ar fi justificat ca mandatarea ambasadorului James Pettit să fie decodată şi înţeleasă nu doar în cheia noastră sentimental-patriotică, ci şi în cheia kieveană a politicii Washingtonului, pe care autiştii noştri nu o înţeleg şi continuă a sta alături de Poroşenko, până când dispariţia fulgerătoare, dar planificată a acestuia va deveni un fapt istoric.
Mafia transnaţională a Ucrainei a corupt la vârfurile politicii occidentale pentru a putea guverna. Celebrul dialog dintre Victoria Nuland şi subalternul ei, Geoffrey R. Pyatt, ambasadorul SUA la Kiev (F**k the UE! – Exactly!), seamănă mai degrabă a jargon mafiot decât a directivă diplomatică venită din partea Departamentului de Stat.
Cum a fost posibil aşa ceva? Foarte simplu, urmând modelul american promovat de CIA şi care constă în coruperea unor membri ai guvernelor sau/ şi ai serviciilor secrete pe care le folosesc în operaţiuni clandestine ce nu pot fi autorizate financiar de Congresul SUA.
Un exemplu. Am reţinut observaţia foarte pertinentă a veteranului de la “Evenimentul zilei” care a sesizat că în Siria kurzii Pentagonului şi rebelii CIA-ului se măcelăresc între ei. Logic este că guvernul SUA nu poate susţine legal decât una din cele două părţi, cealaltă fiind susţinută clandestin, cu bani negri pentru care nimeni nu dă socoteală. Indiferent de cine pierde sau câştigă, America este asigurată. La vedere, dacă înving prietenii Pentagonului, şi sub acoperire, dacă sunt victorioşi clandestinii CIA-ului.
Pentagonul şi CIA-ul sunt oficial în România. În Moldova şi Ucraina operează doar regimul operaţiunilor clandestine. Dovadă şi evaporarea miliardelor, audienţele private ale lui Plahotniuc pe la Washington, tratamentul preferenţial acordat de Casa Albă unor lideri de la Chişinău şi Kiev. Unde a fost România cu autiştii ei politici în tot acest demers netransparent? La colţul ruşinii, cu lecţia istoriei neînvăţată şi temele „de casă nefăcute”!
Cu ce a sprijinit Uniunea Europeană Republica Moldova? Trimiţându-i ca reprezentaţi (şefi de oficii UE) funcţionari unguri şi câte vreun polonez, ca să nu fie toată cusătura cu aţă albă. Consecinţa? Conform unui sondaj citat de Iulian Chifu, o destructurare identitară cum nu a avut loc nici sub cnutul Tătucului Popoarelor Sovietice, o alienare periculoasă în contextul evenimentelor ce ar putea urma". Mai mult
