Elliot Abrams: Sper că, oricare ar fi președintele peste 10 ani, dacă regimul mai există și încearcă din nou, îl vom lovi din nou. Ei bine, cred că președintele greșește când spune că a avut loc o schimbare de regim — a avut loc o schimbare de personal. Cred că Mojtaba Khamenei nu este cu adevărat un lider suprem, este invizibil, nu s-a auzit nimic de la el. Ar putea foarte bine să fie în comă, și chiar dacă își revine, nu este cu adevărat un lider suprem.
Ana Maria Păcuraru: Deci, dacă acesta nu este sfârșitul jocului, cum arată el și cum ar arăta un acord care să servească cu adevărat interesele pe termen lung ale Americii și Israelului — și ce este negociabil?
Elliot Abrams: Cred că acest război se încheie cu un fel de armistițiu, nu un tratat de pace de 10, 20 sau 100 de pagini — ne oprim dacă se opresc și ei. Și cred că vor fi nevoiți să redeschidă Strâmtoarea Ormuz. Cred că un număr foarte mare de țări — 30, 40, 50, inclusiv China — vor cere asta. Apoi cred că vor trebui să facă față unor vecini arabi profund ostili, pe care, fără niciun motiv, i-au bombardat și i-au atacat cu drone și rachete în ultimele patru săptămâni. Așadar, cred că ceea ce va rezulta din toate acestea este același regim, deocamdată, dar cu o economie teribilă mult mai rea decât a fost, cu o populație care urăște regimul și cu un regim mult, mult mai slab din punct de vedere militar.
Ana Maria Păcuraru: Adevărat. Și priviți — în timp ce Washingtonul și Teheranul navighează spre acest final, restul lumii, inclusiv România, plătește deja un preț. Pentru că, dacă blocarea Strâmtorii Ormuz durează săptămâni, nu zile, care sunt consecințele concrete pentru Europa, care este mai dependentă de petrolul din Golf decât Statele Unite?
Elliot Abrams: Există o soluție imediată pe care ar fi trebuit să o fi implementat cu 10 ani în urmă: Strâmtoarea Ormuz nu ar trebui să fie un punct de impas. Ar trebui să existe conducte care să o ocolească — saudiții au una cu un debit de aproximativ 5 milioane de barili pe zi, ar trebui să construiască încă una, ar trebui să existe o conductă din Irak și Arabia Saudită prin Iordania până la Mediterană. Cred că va exista un armistițiu într-una sau două săptămâni, după care vom vedea nave trecând prin Ormuz și, în decurs de una sau două luni, prețurile la petrol vor scădea din nou.
Ana Maria Păcuraru: Europa este vulnerabilă nu doar economic, pentru că România, de exemplu, găzduiește una dintre cele mai importante baze militare americane de pe continent — Mihail Kogălniceanu. Iar SUA sunt angajate simultan într-un conflict major în Orientul Mijlociu, menținând în același timp o prezență militară pe flancul estic al NATO. Există un risc real ca România și aliații de pe flancul estic să fie lăsați mai vulnerabili? Kogălniceanu rămâne o prioritate reală pentru Pentagon?
Elliot Abrams: Cred că da. Și cred că, în ciuda insultelor președintelui la adresa NATO, el nu se referă la România, Polonia, Lituania, Letonia sau Estonia. Este foarte furios pe britanici, francezi și spanioli, care s-au opus acestui război și au refuzat chiar și survolul avioanelor americane.
Ana Maria Păcuraru: Iar întrebarea privind angajamentul american față de Europa merge și mai departe decât conflictul din Orientul Mijlociu, pentru că recent președintele Trump a spus că ia în considerare, după cum ați menționat, retragerea SUA din NATO, numind alianța un tigru de hârtie. Dacă SUA se retrag sau abandonează în mod funcțional NATO, ce se întâmplă cu țări precum România — țara mea — mai înseamnă ceva Articolul 5 și cine umple acest vid?
Elliot Abrams: Nimeni nu ar putea umple acest vid. Retragerea americană din NATO ar fi o idee teribilă, stupidă și periculoasă — și nu se va întâmpla. În primul rând, legal, nu poate să se întâmple, dar cred că nici Congresul nu ar permite-o. Cred că aceasta este o altă expresie a emoției și a tacticilor de presiune ale președintelui față de unele țări europene care nu fac nimic pentru propria apărare și nu ne ajută când suntem angajați în acțiuni în lume — și este furios, și cred că într-o anumită măsură are tot dreptul să fie furios. Dar SUA nu se vor retrage din NATO.
Ana Maria Păcuraru: România nu urmărește aceste evoluții doar din perspectivă de securitate, ci navighează și propria criză democratică. România a trăit recent un episod fără precedent în UE — anularea rezultatului unor alegeri prezidențiale, pe fondul acuzațiilor de ingerință externă. Ați dedicat o carieră întreagă promovării democrației la nivel mondial. Cum ar trebui Occidentul să gestioneze această tensiune dintre securitatea electorală și legitimitatea democratică?
Elliot Abrams: Ceea ce promovăm și ceea ce ar trebui să promovăm sunt alegeri cu adevărat libere și democratice, fără nicio intervenție din partea vreunui guvern străin, a unor companii externe sau a unor bani din afară.
