Comparatia e extrem de potrivita: vine cand nu te astepti. Uneori calma ca o zi de toamna indiana, alteori apriga precum o zi de arsita, rebela ca o tornada, sau plangacioasa ca un dus de primavara. Sub diverse forme si cu intensitati la fel de diverse, Mihaela Radulescu reprezinta un fenomen. Unii spun ca e un fenomen de media, ca atrage publicul. Eu as spune ca este un fenomen meteo, pentru ca aceasta atractie este similara cu modul in care zilele frumoase atrag oamenii in parcuri, iar zilele ploioase ii determina pe soferi sa-si scoata masina din parcare.
Cearta in public, paruiala cu audienta maxima, fetisul copertilor lucioase si al emisiunilor semidocte fac din Mihaela Radulescu o marca a timpului ei. Un timp in care oamenii sunt mai preocupati de vremea de afara decat de alte lucruri care se intampla in jurul lor. Un timp in care atunci cand Bahmuteanca si Prigoana iau o pauza, altcineva trebuie sa le ia locul.
