În inima Țării Lăpușului, într-o zonă depresionară pitorească, există un loc unde timpul încă mai are răbdare cu oamenii. Satul Rohia este un tărâm cu oameni senini care respectă cu sfințenie tradițiile și care se calăuzesc după reguli pe cât de simple, pe atât de sănătoase.
Poate și pentru faptul că generații întregi au trăit în apropierea Mănăstirii Rohia și au învățat să păstreze ceea ce puțini au în zilele noastre, liniștea sufletească! Pe la Rohia au trecut de-a lungul timpului sute de mii de pelerini, dar și oameni de vază ai neamului.
E liniște la Rohia. E ora la care satul adoarme învăluit de umbrele apusului de soare.
A mai trecut o zi de muncă, iar pentru țăranii din Țara Lăpușului înseamnă încă o zi în care vor avea ce pune pe masă. Au un trai greu, dar s-au obișnuit și nu se plâng.
Locuitorii se mândresc cu frumusețile locului și mai ales cu mănăstirea Rohia, un loc pelerinaj pentru căutătorii de liniște sufletească. Lăcașul se afla chiar la marginea satului, așezat în așa fel încât credincioșii să poată ajunge ușor la el.
Prima biserică a mănăstirii a fost ridicată pe "Dealul Viei", în anul 1923. In timp, a ajuns neîncăpătoare pentru miile de pelerini ce îi călcau pragul, asa că în 1996, locul vechiului lăcaș a fost luat de mănăstirea care există și astăzi.
Biserica mănăstirii este unică prin faptul că este foarte înaltă, are o înălțime maramureșeană, are un pridvor și elemente brâncovenești și gotice și are acoperișul în stil moldovenesc.
Numele mănăstirii Rohia este legat și de cel al filosofului și scriitorului Nicolae Steinhardt. La îndrumarea lui Constantin Noica, fost coleg de celulă din perioadă închisorii politice, Steinhardt se retrage la Rohia pentru a munci la biblioteca mănăstirii.
În 1980 se stabilește aici și, la scurt timp, se călugărește. În chilia sa simplă, începe să își aștearnă pe hârtie amintirile din perioada de detenție. Și astăzi, o parte din obiectele care i-au aparținut lui Steinhardt se găsesc în chilia sa de la Rohia - geanta, bastonul, obiecte vestimentare, ochelarii de pânză pe care îi punea noaptea când dormea în închisoare și câteva fotografii vechi, cu călugarii de la mănăstire și cu familia sa.
Acum, cărțile sale se regăsesc pe rafturile bibliotecii din curtea mănăstirii, însă nu pot fi împrumutate decât în incinta lăcașului. Puteți veni oricând la Rohia, căci porțile mănăstirii sunt mereu deschise pentru pelerini.
Mănăstirea Rohia oferă și locuri de cazare, până la 100 de locuri, unde pot rămâne și pelerinii peste noapte.
Liniște sufletească, reculegere, cunoașterea unui loc încărcat de istorie sau pur și simplu un apus de soare memorabil. Indiferent care este motivul pentru care ajungeți în satul Rohia, călătoria merită tot efortul.
