Ideea potrivit căreia chipul unui om ajunge să reflecte, odată cu trecerea anilor, felul în care a ales să trăiască nu ține doar de o vorbă populară. Cercetările științifice indică faptul că anumite stări și atitudini menținute pe termen lung pot avea efecte asupra organismului, iar printre acestea se numără ostilitatea persistentă și cinismul.
Un studiu realizat pe mii de adulți a identificat o legătură între acest tip de atitudine și niveluri mai ridicate ale unor markeri ai inflamației, în special în cazul bărbaților.
Furia, în sine, nu reprezintă însă problema. Este o emoție firească, pe care orice persoană o poate experimenta și exprima. Diferența apare atunci când iritarea, neîncrederea și perspectiva negativă asupra celor din jur devin o stare constantă. Potrivit cercetătorilor, o astfel de ostilitate cronică poate menține organismul într-o stare prelungită de stres, iar efectele acesteia sunt asociate cu procese biologice implicate în îmbătrânire.
Furia este o emoție normală, dar ostilitatea permanentă poate afecta organismul
Toți oamenii se enervează din când în când, iar acest lucru nu înseamnă că organismul are automat de suferit. Furia este o emoție normală și sănătoasă, iar atunci când este exprimată și eliberată, nu provoacă în mod obișnuit efecte negative de durată.
Situația este diferită atunci când furia se transformă într-o atitudine permanentă față de lume. Oamenii de știință au analizat în special ceea ce este descris drept ostilitate cronică, adică o perspectivă persistentă și cinică asupra celorlalți, în care oamenii sunt considerați egoiști, nedemni de încredere sau rău intenționați.
În acest caz, nu mai este vorba despre o emoție apărută într-un anumit moment, ci despre o trăsătură și un mod constant de a privi lumea. Iar tocmai această stare de ostilitate persistentă a fost asociată cu anumite modificări biologice.
Studiu realizat pe aproape 7.000 de adulți
Cercetarea a inclus 6.814 adulți sănătoși, cu vârste cuprinse între 45 și 84 de ani. Oamenii de știință au urmărit inclusiv scorurile participanților la componenta de neîncredere cinică dintr-o scală standard utilizată pentru evaluarea ostilității.
Rezultatele au indicat că persoanele care au obținut scoruri mai ridicate la această componentă prezentau și niveluri mai mari ale unor markeri inflamatori. Printre aceștia s-au numărat CRP și IL-6.
Inflamația este relevantă în procesul de îmbătrânire deoarece inflamația cronică reprezintă unul dintre factorii importanți implicați în degradarea organismului de-a lungul timpului, potrivit Men's Fitness.
Un aspect important al cercetării a fost diferența observată între bărbați și femei. Asocierea dintre ostilitate și markerii inflamatori a apărut la bărbați, nu și la femei. Potrivit informațiilor prezentate de sursă, observația se încadrează într-un model mai amplu în care ostilitatea este mai strâns asociată cu apariția unor probleme de sănătate în cazul bărbaților.
Legătura dintre stres, inflamație și îmbătrânire
Cercetătorii nu afirmă că o persoană care este mai ostilă îmbătrânește în mod automat mai repede. Rezultatele studiului reprezintă asocieri și nu demonstrează că ostilitatea este, în mod direct, cauza îmbătrânirii accelerate.
Cu toate acestea, modelul observat este considerat consistent și plauzibil din punct de vedere biologic. O posibilă explicație are legătură cu modul în care organismul reacționează atunci când este menținut într-o stare de stres.
O dispoziție ostilă poate menține activ răspunsul organismului la stres. În această situație, nivelurile cortizolului și ale altor hormoni de stres pot crește, iar expunerea prelungită la aceste procese poate afecta organismul.
Pe termen lung, această stare favorizează inflamația și stresul oxidativ. Stresul oxidativ presupune acumularea unor molecule care pot afecta celulele, iar împreună cu inflamația cronică poate contribui la accelerarea proceselor de îmbătrânire celulară și la uzura sistemului cardiovascular.
Ostilitatea cronică poate deveni o sursă constantă de stres
Atunci când neîncrederea și cinismul devin parte permanentă din modul în care o persoană privește lumea, organismul poate rămâne expus unei forme lente și constante de stres.
Ostilitatea persistentă poate fi privită, astfel, ca o încărcătură internă care nu dispare odată cu rezolvarea unei situații punctuale. Spre deosebire de o izbucnire de furie care apare și apoi trece, această stare poate reveni constant și poate menține organismul într-o stare de alertă.
Organismul nu este conceput să suporte la nesfârșit acest tip de stres. Expunerea prelungită poate contribui la procese biologice care, în timp, afectează mai multe sisteme ale corpului.
Ostilitatea nu este neapărat o trăsătură imposibil de schimbat
Cercetarea indică și un alt aspect important. Ostilitatea nu trebuie privită neapărat ca o caracteristică fixă a unei persoane, ci poate fi asociată cu o mentalitate și cu anumite obiceiuri care pot fi modificate.
Intervențiile care au ca obiectiv reducerea stresului și a ostilității pot avea, la rândul lor, efecte asupra markerilor biologici asociați cu aceste procese. Practici precum atenția conștientă și tehnicile de reducere a stresului s-au dovedit capabile să reducă markerii inflamatori.
De asemenea, terapiile care urmăresc gestionarea furiei și reducerea cinismului pot diminua solicitarea asupra sistemului cardiovascular. Exercițiile fizice practicate în mod regulat reprezintă o altă metodă asociată direct cu reducerea inflamației.
Procesul natural de îmbătrânire nu poate fi oprit, însă reducerea poverii suplimentare asociate cu stresul și ostilitatea cronică poate contribui la diminuarea efectelor acestora asupra organismului.
Dacă furia sau cinismul persistent ajung să epuizeze o persoană, aceste stări pot fi luate în serios, iar sprijinul poate fi căutat în rândul unei persoane de încredere sau al unui profesionist.
