amórf, ~ă [ At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr amorphe ] 1 a ( D. corpuri) Care nu prezintă o structură cristalină, regulată. 2 a ( Pex ) Fără formă precisă. 3 a ( Fig ) Care nu este organizat, structurat etc. 4 a (Rar) Care este în stare de pulbere necristalizată.
Aceasta este starea adevărată a Franței de astăzi. O țară fără formă, cu o vagă titulatură națională si complet confuză. Deconstrucția acestei puteri economice si politice din Europa este rezultatul unui proces completat istoric si demografic de succesivele sale eșecuri. În Franța de astăzi, se plătesc păcatele de ieri. Zdruncinată de revolta "gilets jaunes" (jachetele galbene), care a adunat sute de mii de oameni pe drumurile țării, Franța a primit o imensă lovitură ieri, odată cu luptele de stradă din Paris.
O lege adoptată in 2008 obligă orice conducător auto să aibă în permanență, în trusa de prim ajutor, alături de triunghiul reflectorizant (universal cunoscut) si o jacheta galbenă reflectorizanta care sa fie purtată de către sofer în cazul în care mașina se oprește în mijlocul traficului.
Astfel, după 10 ani, acest semn distinctiv al soferilor aflați la ananghie s-a metamorfozat în simbolul unei revolte. În rest totul este este atipic pentru această republică îmbibată de ideologie si mai puțin de bunăstare. Căci ceea ce a început acum săptămâni ca formă clasică de protest, devine pe zi ce trece noua revoltă de tip Facebook. Dacă in virtual, conturile anumitor persoane sunt luate cu asalt de către utilizatorii media social pentru a fi linsati (virtual), asa numitul fenomen de "electronic mob", astăzi asistăm la primul transfer din virtual în real a unor mase de oameni, care, nemulțumiți de creșterea prețului la combustibil, decretată de Macron, au reușit să se mobilizeze în peste 2000 de puncte de revoltă, pe întreg teritoriul francez si să blocheze practic cursul lenes si vorba goală a guvernării macroniste. Pâna acum Macron se lupta cu marile probleme politice ale lumii, ba mai si construia alianțe europene progresiste, ca si micul Napoleon după ce mai ocupa, prin sânge si război, vre-o țară europeană. Astăzi Macron trebuie să coboare din Olimpul neo-marxist al distrugerii identitare si naționale, patronat de zeul său globalist, pentru a face față baricadele de la Paris. Iar aceste baricade sunt construite de exact francezii pe care Macron îi detestă, mândri de naționalismul lor puternic ancorat în teritoriul lor si mai puțin plimbat prin palatele elitei deconectate de lumea reală.
Lumea se uită cu îngrijorare cum mulțimea virtuală care se mulțumea doar cu injurături pe net, a coborât în strada si aruncă cu pietre. Acea lume care pe Facebook, linseaza pe oricine, fără clipire si fără efecte fizice, astăzi asteaptă victima în carne si în oase. Este o miscare amorfă, imposibil de definit, fără leader si cu o imensă capacitate de construcție si reconstrucție a mesajului. Fiind volatilă ca structură, generatoare de idei revoluționare ca în meniul de restaurant (de unde oricine poate alege ce vrea), mișcarea de revoltă gilets jaunes este primul semnal al noii revolte populare provenită din spațiul virtual.
Asa arată o revoltă socială în secolul mediei virtuale. Amorfă, fără leaderi, fără idei complexe, doar cu o imensă dorință de răzbunare. Toata ura cuvântului virtual, toată violența sanguinara dată de anonimitatea contului de internet fac ca violența consacrată de lumea virtuală să fie imposibil de contracarat în spatiul fizic si real. Tocmai pentru că această mișcare a fost amorfă a făcut posibilă activarea a peste 200 de locuri de întâlnire pe suprafata Franței, unde au avut loc acte de violență, incluzând morți (accidentale pentru moment, dar studiul progresiei mecanice a violenței unei mulțimi ne-a învățat că viitorii morți vor deveni produs direct al acesteia).
Din definiția westfaliana a puterii statele putem observa că nici un stat modern nu este pregătit pentru asemenea tip de răscoală civilă post modernă. Dacă în Europa secolelor trecute, o răscoală pornea de la un punct fix, dezvoltandu-se cu viteza cu care oamenii puteau merge pe jos spre alt punct țintă al autoritatii împotriva căruia se răsculaseră, urmărind atent firul prezenței resursei alimentare pentru supraviețuirea mișcării, astăzi răscoala virtuală este practic de nelocalizat.
Pe internet te trezești înjurat sau lăudat de cineva aflat pe alt continent. În lumea virtuală, au loc astăzi războaie ideologice si culturale, care dacă ar exista în real al duce la fenomene genocidare greu de imaginat. Lumpen internetul duce războaie globale de ani de zile, cu victime indentificabile si execuții (virtuale) la nivel modial. Victimile sunt deja națiuni si popoare. Cine nu stie că, în lumea virtuală, au dispărut cărți fundamentale ale istoriei, au fost interzise valori, care existau de la crearea civilizației umane, au fost introduse idei si noțiuni pe care realitate a nu le poate încape, nu înțelege dimensiunea genocidului virtual care are loc pe net în fiecare secundă. Tocmai de aceea revolta gilets jaunes este pe cât de periculoasă pe atât de greu de controlat. Pentru că structura statală, uniform distribuită si cu o hartă a puterii teritoriale organizată pe puncte stabile, nu poate face față instantaneului. Revolta franceză a început în același timp, având aceleași obiective si utilizand aceleași fraze în 2000 de locuri geografice, diferite de localizarea punctuală a puterii statului. Astăzi când vorbim, ca urmare a violențelor de ieri, Parisul așteaptă alte manifestații. Iar la întrebarea crucială pentru orice stat, câți vor fi, nimeni nu are un răspuns măcar apropiat de numărul de revoltați de pe net. Atfel statul si instituțiile sale sunt practic paralizate. Ieri Parisul a așteptat 10 000 de manifestanți. Au fost 40 000. Toată lumea se aștepta ca prima manifestație gilets jaunes să fie pașnică. Este în logica istorică a rebeliunii franceze. De 200 de ani, după dezastrul genocidar al revoluției franceze, prima manifestație în capitală este pașnică. Reprezintă mai mult un avertisment. Codul social francez a impus aceasta cutumă după ce revoluția franceza mai că dat foc palatului regal si a golit de valori reședința Versailles. Ani de zile după revoluție, în Franta aurul se vindea la cel mai scăzut pret din întreaga Europă. Furaseră revoluționarii tot aurul din castelele si mănăstirile ocupate după executarea unei întregi clase sociale, în numele ideologiei revolutionar-elitare. Deci, pentru a apără, în primul rând, magnificele simboluri culturale si istorice ale națiunii prima manifestație la Paris este calmă. De data aceasta desantul manifestanților a fost imediat violent si a concurat cu marile violențe studențești din 1968. Răniți si sânge pe caldarîm, Parisul a mai văzut. Dar ce nu a văzut a fost tocmai descărcare electrică provenită din neantul virtual si ravagiile făcute de această descărcare în realitatea pariziană.
Acest aspect nu a fost niciodată luat în calcul de către autoritățile franceze, revărsarea, fără filtru moral sau cultural, a unei furii populare care nu are leaderi de opinie. Nu ai cu cine negocia o întelegere, nu ai cum trage la răspundere. Exact așa s-a întâmplat si în România pe 10 August. O furie inventată si bine întreținută, amorală si aculturală, celebra înjurătură fiind adoptată si promovată de intelectualii decadenței ca Liiceanu, s-a revărsat în piața publică. Agora a fost invadată de sans-culottes, care habar nu aveau pentru ce erau folosiți. Marele pericol al acestei lumpen internet este reprezentat de faptul că se crede, datorită progresului tehnologic, cea mai avansată clasă socială. Exact mecanismul marxist al declarării muncitorilor, care utilizau mijloace industriale avansate, ca fiind avant garda progesului social. De fapt lumpen net-activistul reprezintă sociologic cea mai reacționară si mai imprecisă clasă socială, economică sau culturală. Prin exhibarea pe net a valorile sale axiologice confuze si iraționale, lumpen net-activistul poate invada lumea reală si, dacă nu este oprit, să producă deconstrucția violentă a acesteia. Acest lumpen net-proletariat se revarsă agramat, înțelegând doar cele 140 de semne reducționiste ale codului modern de comunicare, fără ca statul să poată răspunde pe măsura pericolului.
Am intrat în post modernism unde noua divinitate va proveni din vidul internetului. Va fi un Dumnezeu fluid si aleatoriu. Cele 10 porunci vor dispărea. Căci net-activistul nu îi plac regulile si limitele impuse de acestea. Franța este primul exemplu european al acestui nou model revoluționar. În Pakistan, acum 2 luni o familie a fost ucisă pentru că un nebun local a postat pe Facebook o minciună. Urmașii zelotilor religioși au luat de bună informația si au ars de vie o întreagă familie. Franța va arde, nu acum, dar în etape, dacă Macron, marele globalist si teoretician al bogăției prin taxe impuse tocmai celor care au internet gratuit, nu va înțelege că violența vidului este pe atât de reală pe cât este de imaginară. Cele doua lumi au devenit scial egale ca influență. Tocmai datorită tehnologiei, tranziția fluidă si geometric inexactă a celor două componente, realul si imaginarul, face din net-activistul principală si perfectă unealtă a baricadei. Genocidul ideilor, pe care l-a practicat în virtual si care l-a format, poate fi pus în practică în lumea reală. Acum si imediat. Învingător în virtual își dorește confirmarea victoriei în real.
Cosmonautii stiu de ce se tem de vidul cosmic mai rău ca de orice altceva. Pentru că realitatea lor fragilă, aflată într-o capsulă microscopica comparativ cu imensitatea reală a vidului exterior, poate fi distrusă într-o clipă. Virtual sau nu, lumpen net-activistul a ridicat baricade la Paris. România nu este departe. Nici în real, nici în virtual.
