Aș vrea să pornim de la o întrebare simplă, la care sper să ajungem la un răspuns până la finalul emisiunii: cine mai conduce, de fapt, România — instituțiile, sau rețelele din spatele lor?
Pentru că astăzi am primit, practic, aceeași poveste, spusă de trei ori, în trei limbi diferite.
Prima dată, în limbaj de rechizitoriu. Cristina Trăilă, secretar general adjunct al Guvernului, omul de încredere al lui Ilie Bolojan, a stat peste două ore la audieri, la Iași, și a ieșit oficial urmărită penal — suspectă de complicitate la corupție, în dosarul afaceristului Fănel Bogos. Vorbim despre un om care a ajuns în biroul premierului, la Palatul Victoria, și care ar fi pus la bătaie, pentru această întâlnire, un milion și jumătate de euro, ca să scape de un control sanitar-veterinar. Și, apropo de rețele — Cristina Trăilă e fosta soție a avocatului Doru Trăilă, el însuși inculpat, din 2024, alături de generalii SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, în dosarul de trafic de influență în care procurorii îl descriu pe Coldea drept "șeful cel mare". Iar surse judiciare vorbesc, de azi, despre un singur nume următor: Ilie Bolojan, așteptat la audieri chiar săptămâna viitoare.
A doua oară, aceeași poveste, spusă în limbaj constituțional. O întâlnire discretă, în biroul președintelui Senatului, între premier și președinta CCR, Simina Tănăsescu, cu doar câteva zile înainte ca instanța să decidă exact pe legea integrității. Explicația oficială: discuții despre spații de birouri. Explicația neoficială, oferită chiar de colegii ei de la Curte: au scos-o din calitatea de raportor, președinții curților de apel i-au cerut lămuriri, Senatul a deschis o comisie de anchetă. Și, dacă tot ni se pare cunoscut acest scenariu, are un motiv — aceeași Simina Tănăsescu a mai demisionat o dată, în 2018, pentru un episod identic.
Și a treia oară — cea mai gravă dintre toate, pentru că nu mai rămâne o poveste internă, ci a ajuns până la Bruxelles. Doi lideri europeni, Manfred Weber de la PPE și Valérie Hayer de la Renew Europe, i-au scris ieri Ursulei von der Leyen, cerându-i să rețină 770 de milioane de euro din PNRR, bani destinați României. Motivul nu e nici corupție, nici fraudă. Motivul e un singur om — Dominic Fritz, primarul Timișoarei — care riscă să-și piardă mandatul, după ce CCR a validat un amendament legat de un vechi conflict de interese. Practic, partidele lui Fritz — USR, prin Renew, aliații lui, prin PPE — au cerut Bruxelles-ului să sancționeze o țară întreagă, ca să apere un singur mandat local. Iar Comisia Europeană a răspuns astăzi, cu diplomație exersată, că "va evalua situația" — adică ne ține la coadă, cu o săptămână înainte de termen.
Observați tiparul? La DSVSA Vaslui, la Curtea Constituțională sau la Bruxelles, mecanismul e identic: cineva ocolește instituția, ca să obțină exact ce își dorește, iar restul plătesc factura.
Și cine plătește, de fapt, factura asta? Pentru că despre asta trebuie neapărat să vorbim în seara aceasta. Aceiași 770 de milioane de euro, folosiți acum ca pârghie de presiune pentru Fritz, sunt legați și de legea salarizării — lege pe care liderii politici au discutat-o din nou astăzi, online, la Cotroceni, alături de Nicușor Dan, și de unde au plecat, din nou, fără niciun acord. Sindicaliștii din Ambulanță avertizează că unii angajați ar putea pierde până la o mie de lei pe lună, iar medicii — până la trei mii. Fermierii nu au primit nicio întâlnire cu premierul, pe tema motorinei sau a despăgubirilor, în schimb Fănel Bogos a beneficiat de un sfert de oră în biroul lui. Elevii din familii vulnerabile riscă, din nou, să rămână fără bursele sociale pe perioada vacanțelor — bani firavi, dar esențiali, pentru rechizite sau pentru o masă în plus.
Și, ca să vedeți exact cât de serios tratează unii dintre ei acest sacrificiu pe care ni-l cer tuturor — astăzi, în Senat, în timp ce se dezbătea o cerere a președintelui pe un subiect complet diferit, senatorul PNL Vasile Blaga a intervenit online, direct de pe litoral, în costum de baie, cu camera pornită din greșeală. Colegii au avut bunul-simț să-i strige să închidă camera. Domnul senator, în schimb, a avut alte priorități. Rețineți însă contrastul, dincolo de glumă: noi, contribuabilii, îi plătim salariul senatorului Blaga inclusiv în luna lui de vacanță — asta prevede legea, așa funcționează un mandat. Dar exact aceiași oameni, care își încasează liniștiți indemnizația cât timp sunt la mare, nu găsesc bani să plătească bursele sociale ale copiilor tocmai în lunile de vacanță — banii de care depinde, pentru unii dintre ei, o masă caldă sau rechizitele de septembrie. Noi le plătim vacanța. Ei le-o taie copiilor.
Așadar, avem în seara asta, pe masă: un dosar de corupție care se apropie amenințător de biroul premierului, o Curte Constituțională care își pierde, treptat, aparența de independență, o presiune externă fără precedent asupra deciziilor suverane ale statului român, și, undeva la baza piramidei, oameni obișnuiți — fermieri, ambulanțieri, profesori, copii — care plătesc, invariabil, prețul jocurilor de la vârf.
