„Iliescu era deja un anacronism politic în 1990. Faptul că a insistat să rămână activ, să candideze și să fie președinte, i-a ruinat modul în care este perceput. Multe dintre reproșuri sunt despre ceea ce a făcut ulterior, nu despre decembrie 1989”, explică Hall pentru Balkan Insight, punctând că mulți români au tendința să amestece evenimentele din 1989 cu greșelile lui Iliescu din anii următori.
Hall face o distincție clară între rolul acestuia în Revoluție și implicarea sa în evenimentele ulterioare. „Pentru că Iliescu este vinovat pentru Mineriada din 1990, asta nu înseamnă că acuzațiile privind rolul său în decembrie 1989 sunt adevărate. Un om trebuie judecat pentru acțiunile lui dintr-un moment precis, nu retroactiv.”
În ceea ce privește Mineriada, s-au înregistrat șase decese și peste o mie de răniți, însă Hall insistă că acest episod nu trebuie comparat cu haosul și violențele ce au însoțit Revoluția.
Greutățile tranziției post-comuniste
Fostul analist face o paralelă între România și alte state din Europa de Est, amintind că în țări ca Polonia sau Ungaria schimbarea regimului s-a făcut prin negocieri pașnice, spre deosebire de România, unde procesul a fost marcat de violențe.
„Iliescu a fost costul tranziției din cauza momentului și a felului în care a decurs aceasta”, afirmă Hall, subliniind caracterul dificil al schimbărilor politice desfășurate după 1989.
Cu toate greutățile, perioada Iliescu a adus și direcții importante pentru țară. Sub conducerea sa, România a mers clar spre integrarea în NATO și Uniunea Europeană. „Ideea că era un agent rus este absurdă. România a rămas ferm pe direcția occidentală, iar asta a contat enorm pentru Statele Unite”, explică analistul.
Dosarul Revoluției și legenda „teroriștilor”
Unul dintre punctele esențiale din dosarul Revoluției îl reprezintă prezența așa-numiților „teroriști”. În urma evenimentelor din decembrie 1989, peste 1.100 de persoane au murit, iar alte 3.300 au fost rănite. În 2019, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pe fondul suspiciunilor că „teroriștii” nu ar fi existat și ar fi fost o diversiune pentru a masca implicarea armatei.
Hall contestă această teorie: „Da, teroriștii au existat. Era vorba despre dezinformare, război radio-electronic și focuri sporadice menite să creeze panică. A fost o contra-revoluție eșuată, pusă în mișcare de oameni din Securitate.”
Pentru fostul analist CIA, greșelile lui Iliescu din decembrie 1989 nu au fost acțiuni criminale, ci mai degrabă erori de gestionare a situației, printre care și decizia de a amâna execuția soților Ceaușescu.
„Dacă ar fi fost executați pe 22 decembrie, ar fi fost mult mai puține victime”, susține Hall, evidențiind o posibilă cauză determinantă a numărului ridicat de morți.
Umbre care persistă în memoria colectivă
Au trecut mai bine de 30 de ani de atunci, dar multe semne de întrebare rămân încă. Accesul la dosarele Revoluției nu a adus o lumină completă asupra acestor evenimente, iar documentele militare de bază rămân indisponibile pentru cercetare.
Richard Andrew Hall consideră că una dintre cele mai mari greșeli ale lui Iliescu a fost înțelegerea tacită cu Securitatea. „Crima lui nu este că a inventat teroriști inexistenți, ci că a permis Securității să-și acopere responsabilitatea pentru morți și haos. Avea nevoie de ea ca să dețină puterea.”
După 36 de ani, golul de adevăr în legătură cu victimele și evenimentele de atunci continuă să frământe societatea românească. Ion Iliescu, odinioară privit ca un salvator al țării, rămâne un simbol al unei perioade marcate de controverse, nopți interminabile de incertitudini și o moștenire dificil de judecat.
Care a fost ultima dorință a fostului președinte Ion Iliescu
