Jurnal de arşiţă

Zac pe un sezlong, pe malul marii si simt cum creierul meu se lichefiaza usurel si îmi dau seama ca asta îmi face placere (nici macar nu îmi dau seama, asta ar presupune un minuscul efort; pur si simplu asa e, si eu contemplu starea cu pricina ca vitelul la poarta cea noua); si dormitez si îmi propun la fiecare 15 minute sa deschid cartea, dar lumina e aspra si îmi zgârie retina. Asa ca iar închid ochii si, dupa înca 15 minute, mormai ceva, se pare (...) Citește mai departe...