Pe 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen sosea în Bucureşti şi depunea jurământul în faţa parlamentului. Pe 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclama solemn Independenţa absolută a României. În zadar comuniştii au încercat să mute data pe 9 mai - decizia parlamentului - pentru că independenţa a fost proclamată de viitorul Rege Carol I. Şi tot într-o dată de 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege, iar România a fost ridicată la rangul de Regat. Din motivele enumerate mai sus, 10 mai a fost Ziua Naţională a României între 1866-1948.
Evident, monarhia a avut un rol benefic în istoria României, sub cei patru regi. Carol I a fost un rege care a reuşit să modernizeze ţara, să o scoată din zona Orientului şi să o ducă în Europa. Ferdinand a făurit o ţară jerfindu-şi sentimentele, familia şi religia pe altarul naţional. Carol al II-lea, fără îndoială un om excepţional de înzestrat, nu doar fizic, ci şi intelectual, a fost un Mecena al culturii, dar o catastrofă din punct de vedere politic. Despre ultimul rege, Mihai I, e prea devreme să vorbim, iar faptele sale - de la arestarea lui Antonescu, 23 august, la decorarea de Stalin, renunţarea la tron - sunt prea recente pentru a le discuta fără a provoca dezbateri nesfârşite şi poate inutile.
