De ce era cazul să-i dăm lui Kozak cu tifla

Penibil & deceptii, stupori, revolte (deocamdata, din fericire, latente) si, ca un corolar, o dezabuzare în plina expansiune si generalizare. Încaltea Dodon si socialistii sai au fost mereu previzibili: cozi patente de topor la discretia Moscovei, macar atâta reper. De ceilalti, în schimb, ni s-au tot legat sperante si utopii; normal ca acum le vine nota de plata. În ce-l priveste pe Nastase, pupilul celor doi interlopi refugiati la Frankfurt (si, de fapt, un (...) Citește mai departe...