Căţeluşa de pripas

Sigur, în capatul satului („la români” - pe vremea sasilor, la iesirea din sat spre Saliste locuiau mai toti românii, doar o mica parte si-n alte locuri) mai era si câinele mic si negru pe ulita care, ori de câte ori vin sau plec pe jos, ma latra si se tine dupa mine latrând cale de vreo 100 de metri. Dar catelusa asta era noua si... cât se poate de blânda, parca-n cautarea unui stapân. Credeam atunci. Când îi ziceam & (...) Citește mai departe...