Pe un grup de Facebook dedicat comunității de români din Italia, o tânără a ridicat o întrebare care a stârnit numeroase reacții: „Lucrez la post fix, am doar două ore libere pe zi și câteva ore duminica. Care sunt, de fapt, regulile legale pentru îngrijitoare?”.
„Lucrez 15 ore zilnic, șase zile pe săptămână”
Răspunsurile nu au întârziat să apară, multe dintre ele descriind o situație aproape identică. O altă româncă a povestit că programul ei începe la 08:00 dimineața și se încheie după ora 19:30, de luni până sâmbătă. „Pe zi lucrez 15 ore. Nu am primit niciodată vreun ban în plus, nici pentru orele suplimentare, nici pentru zilele în care am fost chemată să lucrez. Singura zi liberă este duminica”, a scris aceasta.
Deși mărturiile sunt clare, legislația italiană spune altceva. Potrivit Contractului Colectiv Național de Muncă (CCNL), o „badantă” nu ar trebui să depășească 10 ore de muncă pe zi și 54 de ore pe săptămână. În plus, fiecare lucrător are dreptul la două ore de pauză zilnică și la cel puțin 36 de ore libere pe săptămână, dintre care duminica este obligatorie.
Plata suplimentară, mai mult teorie decât practică
Conform legislației, orele lucrate duminica trebuie plătite cu un spor de 60%, iar cele din zilele libere intermediare (de regulă joia) cu un spor de 40%. În realitate însă, multe dintre românce spun că nu au văzut niciodată acești bani.
Pentru îngrijitoarele care nu locuiesc în casa vârstnicului („colf” sau „badante non convivente”), programul trebuie să fie de maximum 8 ore pe zi și 40 pe săptămână.
Deși Italia rămâne una dintre destinațiile preferate pentru româncele aflate în căutarea unui loc de muncă, poveștile lor arată că visul unui trai mai bun se transformă adesea într-o luptă zilnică, cu muncă istovitoare și drepturi încălcate.
