Peștele rămâne unul dintre alimentele cu o valoare nutritivă ridicată, însă alegerea speciei poate conta atunci când vine vorba despre cantitatea de mercur pe care o introduci în organism.
Nu toate tipurile de pește acumulează același nivel al acestui metal. Diferențele sunt legate inclusiv de dimensiunea peștelui și de durata vieții sale, iar anumite specii ajung să concentreze cantități mai mari de mercur.
Din acest motiv, eliminarea peștelui din alimentație nu este considerată necesară. Dieteticianul Julia Zumpano de la Clinica Cleveland recomandă, în schimb, alegerea speciilor cu un conținut mai redus de mercur și limitarea consumului celor care acumulează cantități mai mari.
De ce poate deveni mercurul o problemă
Mercurul există în mod natural în mediul înconjurător și poate ajunge în organism prin consumul anumitor alimente. Atunci când expunerea este prea mare și se repetă în timp, metalul se poate acumula în corp.
Cantitățile ridicate pot duce la intoxicație cu mercur și pot afecta creierul, sistemul nervos și alte organe.
Pentru un adult sănătos, o expunere ocazională nu este, în general, suficientă pentru a provoca probleme, explică Zumpano. Organismul este capabil să elimine singur cantitățile mici de mercur.
Situația se schimbă atunci când consumul unor surse cu nivel ridicat de mercur devine frecvent și se menține pe o perioadă lungă. Riscul este deosebit de important în cazul femeilor însărcinate, al celor care încearcă să rămână însărcinate și al celor care alăptează. Bebelușii și copiii mici reprezintă, de asemenea, o categorie pentru care expunerea la mercur necesită mai multă atenție.
„În cazul mercurului, este recomandat să-ți reduci cât mai mult expunerea”, explică Zumpano. „Dacă ingerezi o cantitate mai mare decât poate gestiona organismul tău, pot începe să apară probleme.”
Cum ajunge mercurul în pește
Mercurul poate pătrunde în lacuri, râuri și oceane prin procese naturale, dar și ca urmare a poluării. Odată ajuns în mediul acvatic, metalul poate circula de-a lungul lanțului trofic.
Peștii mici ajung să absoarbă cantități foarte mici. Situația este diferită în cazul peștilor de dimensiuni mai mari, care se hrănesc cu numeroși pești mici.
În timp, mercurul se acumulează în organismul prădătorilor. Astfel se explică de ce anumite specii de dimensiuni mari și cu o durată de viață mai lungă ajung să prezinte concentrații mai ridicate.
„În acest caz, mărimea contează”, precizează Zumpano.
Peștii cu cel mai ridicat nivel de mercur
Conținutul de mercur poate varia foarte mult în funcție de specie. Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite, FDA, include în categoria peștilor care trebuie evitați anumite specii cunoscute pentru nivelurile ridicate ale acestui metal.
Aceste specii pot acumula mai mult mercur tocmai prin modul în care funcționează lanțul trofic marin. Peștii mari consumă numeroase exemplare mai mici, iar substanța se poate concentra în organismul lor pe măsură ce trece timpul.
Variante cu mai puțin mercur
Cei care vor să continue să consume pește, dar să reducă expunerea la mercur, au la dispoziție numeroase alternative.
Alegerea unor astfel de specii permite menținerea peștelui în alimentație, fără ca fiecare masă să fie asociată automat cu un aport ridicat de mercur.
Cât pește poate fi consumat într-o săptămână
Cantitatea recomandată diferă în funcție de categoria din care face parte persoana și de nivelul de mercur al peștelui ales.
Pentru adulții sănătoși, recomandarea este de două-trei porții pe săptămână, fiecare de aproximativ 113 grame, dacă peștele provine din categoria „cele mai bune alegeri”. Alternativ, poate fi consumată o singură porție săptămânală din categoria „alegeri bune”.
În cazul femeilor însărcinate sau care alăptează, recomandarea indicată este o porție de aproximativ 113 grame pe săptămână, provenită din categoria „cele mai bune alegeri”.
Pentru copii sunt recomandate două porții pe săptămână din categoria „cele mai bune alegeri”, însă dimensiunea unei porții trebuie adaptată vârstei.
Pentru copiii cu vârsta între 1 și 3 ani, o porție poate avea aproximativ 28 de grame. Între 4 și 7 ani, cantitatea poate ajunge la aproximativ 57 de grame, iar pentru cei cu vârsta între 8 și 10 ani este indicată o porție de aproximativ 85 de grame. Începând cu vârsta de 11 ani, o porție poate ajunge la aproximativ 113 grame.
De ce este utilă alternarea speciilor
Un alt mod de a limita expunerea la mercur este schimbarea periodică a tipului de pește consumat. În loc ca aceeași specie să apară în meniu în fiecare săptămână, este recomandată alternarea mai multor variante din categoriile considerate mai sigure.
Astfel, alimentația nu depinde în mod constant de o singură specie și poate include mai multe tipuri de pește cu niveluri mai reduse de mercur.
Pe lângă această precauție, peștele rămâne o sursă importantă de nutrienți. Julia Zumpano subliniază aportul de proteine de calitate și de acizi grași Omega-3, cunoscuți pentru beneficiile lor asupra sănătății inimii.
„Peștele este unul dintre alimentele cu cea mai mare densitate nutritivă, oferindu-ți proteine de calitate superioară și acizi grași Omega-3 benefici pentru sănătatea inimii”, subliniază Zumpano. „Așadar, consumă pește, dar încearcă să eviți speciile care pot conține mai mult mercur.”
