Modele europene și cifrele arată diferența
Dacă la Paris există peste 600 de parcări subterane publice, totalizând aproximativ 120.000 de locuri, iar la Madrid peste 100.000 de locuri sunt dispuse în subteran în zone centrale, Bucureștiul are doar câteva mii, majoritatea în centre comerciale sau clădiri de birouri private. Viena, un oraș de două ori mai mic decât Capitala României, a trecut pragul de 200 de parcări subterane integrate în zonele centrale și rezidențiale. Barcelona, de pildă, a reușit să reducă cu aproape 20% numărul de mașini parcate pe trotuare după extinderea rețelei de parcări subterane în ultimul deceniu, iar Berlinul are o strategie de lungă durată, care include nu doar parcări subterane sub bulevarde, ci și sub piețe istorice. Prin comparație, parcarea de la Decebal, cu câteva sute de locuri, este mai degrabă un gest singular decât o politică urbană. Și totuși, ea demonstrează că astfel de soluții sunt posibile și în București, atunci când există voință administrativă.
Bucureștiul și presiunea cetățenilor
Numărul mașinilor înmatriculate în Capitală a depășit 1,5 milioane, într-un oraș cu aproximativ 300.000 de locuri de parcare oficiale. Diferența se vede zilnic: trotuarele, spațiile verzi și chiar benzile de circulație sunt ocupate de mașini parcate haotic. Sondajul Avangarde, realizat recent, arată clar percepția cetățenilor: lipsa locurilor de parcare este resimțită ca o problemă majoră. Într-un context în care administrațiile promit soluții, dar se limitează de multe ori la parcări supraterane improvizate, bucureștenii cer tot mai insistent investiții reale și durabile.
De ce sunt importante parcările subterane?
Parcările subterane aduc avantaje multiple. În primul rând, folosesc inteligent spațiul: sub bulevarde largi, piețe sau intersecții aglomerate, ele pot absorbi mii de mașini fără să afecteze peisajul de la suprafață. În al doilea rând, reduc traficul generat de șoferii care caută un loc liber, un studiu european estimează că până la 30% din congestia din marile orașe provine din acest fenomen. În al treilea rând, eliberează trotuarele pentru pietoni și bicicliști și permit reconfigurarea urbană. Dincolo de funcționalitate, parcările subterane pot fi gândite ca hub-uri moderne, cu stații de încărcare pentru mașini electrice, sisteme de ghidaj digital și spații comerciale auxiliare.
De ce Bucureștiul a rămas în urmă
Problema nu este lipsa de modele, nici lipsa de fonduri europene, care pot fi accesate prin programele de mobilitate urbană. Problema este absența unei strategii coerente la nivel municipal. În loc de parcări subterane integrate în marile bulevarde, orașul s-a mulțumit cu soluții punctuale: parcări de cartier insuficiente sau lăsarea presiunii pe dezvoltatori privați. Exemplul Sectorului 3 arată că se poate. Dar rămâne un caz izolat. Nici Primăria Generală, nici celelalte sectoare nu au avansat proiecte similare, deși cererea este evidentă și presiunea publică crește.
Parcările subterane sunt, în marile capitale europene, parte integrantă din infrastructura de mobilitate. La București, ele au rămas la stadiul de excepție, deși orașul are nevoie urgentă de ele. În condițiile în care lipsa locurilor de parcare se numără printre principalele nemulțumiri ale bucureștenilor, soluția subterană nu mai poate fi amânată. Dacă Capitala vrea să respire, să recâștige trotuarele și să reducă traficul, va trebui să coboare mașinile sub pământ, așa cum au făcut de multă vreme toate orașele cu care ne place să ne comparăm.
