Noua procedură, prezentată drept o alternativă modernă la transferul de grăsime proprie, atrage tot mai multe paciente dispuse să încerce soluții neconvenționale pentru obținerea siluetei ideale.
Injectabilul, dezvoltat de compania Tiger Aesthetics și lansat oficial în 2025, poartă numele AlloClae și este promovat ca primul țesut adipos structural destinat exclusiv procedurilor estetice corporale. Practic, produsul funcționează ca un „grefon de grăsime preprocesat”, gata de utilizare, care oferă volum imediat în zonele injectate.
Grăsime umană, sterilizată și fără ADN
AlloClae este obținut din țesut adipos recoltat de la donatori decedați, procesat astfel încât ADN-ul să fie complet eliminat, păstrându-se însă structura tridimensională a celulelor adipoase. Medicii spun că tocmai această structură îi oferă stabilitate și rezultate vizibile imediat, spre deosebire de grăsimea proprie, care poate fi mai puțin predictibilă.
Procedura se adresează în special femeilor cu un procent scăzut de grăsime corporală, pacientelor care au trecut prin liposucții nereușite sau celor care au slăbit rapid și masiv, inclusiv în urma tratamentelor medicamentoase agresive pentru pierderea în greutate, precum Ozempic sau Mounjaro.
Chirurgii plasticieni folosesc substanța pentru mini-lifturi braziliene ale feselor, corectarea asimetriilor apărute după liposucție sau pentru augmentări mamare combinate cu implanturi, evitând intervențiile chirurgicale clasice.
„Este o soluție excelentă pentru pacientele slabe, care nu au suficientă grăsime proprie pentru transfer”, explică un chirurg plastician din New York. „În plus, multe femei vin pentru corecturi după proceduri anterioare eșuate și nu își doresc o nouă liposucție.”
„Sună straniu, dar este etic și reglementat”
Stacey, o specialistă financiară de 34 de ani din Manhattan, a ales această procedură pentru remodelarea șoldurilor și feselor, investind aproximativ 45.000 de dolari. Grăsimea utilizată provenea de la un donator decedat.
„La prima vedere poate părea șocant”, recunoaște ea. „Dar medicina folosește de zeci de ani țesuturi de la cadavre, piele, os, tendoane. Privit științific, nu este nimic diferit.” Stacey spune că procedura a ajutat-o să corecteze o liposucție nereușită și să obțină formele dorite fără o intervenție majoră.
„Este strict controlat și realizat etic. Practic, reciclăm”, afirmă ea.
Medicii descriu produsul drept o „grăsime cu proprietăți suplimentare”, datorită structurii sale mai stabile. Spre deosebire de grăsimea proprie, care poate fi absorbită parțial de organism, acest tip de grefon oferă un suport mai ferm pentru remodelare.
De la donarea de organe la donarea de țesut adipos
Grăsimea utilizată provine din donații integrale ale corpului, gestionate în statul New York printr-un program separat de cel pentru donarea de organe. Donatorii trebuie să îndeplinească criterii stricte: să fie majori, să nu sufere de boli transmisibile și să nu fi fost supuși unei autopsii. Practicanții subliniază că întregul proces este atent monitorizat și supus unor reglementări riguroase.
Costurile procedurilor variază semnificativ. Unele paciente vorbesc despre cheltuieli cuprinse între 35.000 și 80.000 de dolari, în funcție de numărul de sesiuni și zonele tratate. Recuperarea este rapidă: majoritatea își reiau activitățile obișnuite în aceeași zi, cu excepția efortului fizic intens, spre deosebire de săptămânile de repaus necesare după intervențiile chirurgicale clasice.
Odată injectată, substanța se comportă similar grăsimii naturale, iar rezultatele pot varia odată cu fluctuațiile de greutate ale pacientei. Procedura poate fi repetată ori de câte ori este nevoie pentru suplimentarea volumului.
Un trend în plină expansiune
Noua tehnologie a devenit rapid populară în rândul modelelor din New York și al vedetelor de reality TV. Cu toate acestea, producătorul nu a oferit informații detaliate despre procesul exact de fabricație, metodele de screening ale donatorilor sau evoluția cererii pe piață.
Între inovație medicală și controversă etică, grăsimea „de dincolo de viață” pare să deschidă un nou capitol în estetica modernă, unul care redefinește limitele dintre știință, frumusețe și acceptare socială.
