Deși recunoscut internațional de peste 30 de ani pentru arhitectura tradițională din lemn, satul s-a transformat, spun oamenii, într-un decor turistic lipsit de viață reală.
Restricții dure pentru localnici: fără animale, fără agricultură
Aproximativ o sută de mii de vizitatori ajung aici în fiecare an, intră prin curți, privesc pe ferestre și le încalcă intimitatea.
În plus, regulile impuse de statutul speciale sunt stricte. Sătenii nu mai pot crește animale și nu mai pot lucra pământul.
Pentru ei, faima a devenit o povară și doar patru familii mai locuiesc în prezent aici.
Retragerea de pe lista patrimoniului mondial este puțin probabilă și ar necesita acordul UNESCO și al autorităților slovace.
