Fecioara Maria de la Guadalupe, minunea care a cutremurat biserica catolică. 10 milioane de pelerini, în Mexic

Thursday, 12 December 2019, 20:53 Sursă: Realitatea.net

Autor: Realitatea.NET

Fecioara Neagră de la Guadalupe, Mexic, este considerată cea mai venerată apariție a Fecioarei Maria din întreaga lume, cu peste 20 de milioane de pelerini anual, mai mulți decât cei care vizitează Vaticanul. 

Peste 10 milioane de pelerini au ajuns pe colina sacră din Tepeyac, Mexico City, unde și-a făcut apariția Fecioara Maria în urmă cu 488 de ani, ceva mai puțin decât cei 12 milioane de anul trecut.
 
Înrtr-un raport despre această sărbătoare liturgică  David Leon Romero, coordonatorul național al Protecției Civile, a informat la conferința de joi dimineață (la ora locală 08:00), că erau deja 9,8 milioane oameni, potrivit Prensa Latina. Această mulțime era concentrată în interiorul basilicii, la marea terasă unde se află biserica, și pe străzile din jur. Toată zona a devenit o tabără gigantică plină de corturi și alte adăposturi.
 
Pelerinajul din 2019 în cifre: 4.700 de pelerini au avut nevoie de asistență medicală, s-au făcut 16 transferuri la spital, 111 persoane dispărute, 550 de tone de gunoi, 96.000 de litri de apă. A fost raportat și decesul unei persoane vârstnice, din cauze naturale.
 
Imagine
Imagine

Fecioara Maria de la Guadalupe - o istorie veche de aproape 500 de ani

Ce n-au reușit să facă misionarii spanioli a făcut Sfânta Fecioară: i-a convertit pe mexicani la creştinism prin cântece şi flori.

În dimineaţa zilei de 9 decembrie a anului 1531, un campesino, un ţăran indian, un om sărac, simplu, un dezmoştenit al pământului, mergea pe drumul care ducea spre Ciudad de Mexico.

Avea 48 de ani, se convertise şi se botezase de curând, şi acum mergea la mănăstirea Sfânta Cruce a franciscanilor din marginea oraşului Mexico să asculte liturghia şi să continuie instrucţia religioasă. La botez şi-a părăsit muncile păgâne şi şi-a luat numele de Juan Diego.

Imagine

Trecând pe lângă colina Tepegac aude un concert extraordinar de păsări: ecoul repeta melodiile ca o muzică cerească. Surprins, ţăranul se întreabă: „Sunt oare vrednic de ce aud? Nu cumva visez? Oare m-am trezit? Unde sunt? Oare în paradisul pământesc despre care ne-au vorbit bătrânii, înaintaşii noştri? Sau sunt deja în cer?” 

De doi ani de când îi murise soţia, Maria Lucia, încreştinată şi ea, nu mai dorea altceva decât să moară şi să o reîntâlnească în cer. Cântecul încetează. Privind în jur aude de sus un glas care-l cheamă pe nume: „Juanito, Juan Dieguito!” 

Îl invită să se apropie. Când ajunge pe vârful colinei, o femeie de o frumuseţe supraomenească îi spune: „Află, Juan Diego, tu care eşti unul din copii mei cei mai mici, că eu sunt Fecioara Maria, Mama Dumnezeului adevărat, Creatorul viu, Stăpânul cerului şi al pământului. Doresc ca în acest loc să se construiască un sanctuar («teocalli» în indiană) care să-mi fie consacrat, ca cei care mă caută să mă găsească, şi, de asemenea, eu să-mi pot arăta compătimirea şi iubirea faţă de toţi locuitorii ţării tale. Eu voi fi prezentă ca să ascult rugăciunile, plângerile şi suferinţele şi ca să-i mângâi pe nenorociţi şi ca să-i apăr pe toţi cei care cer ocrotirea mea”.

Și îl trimite la episcopul, desigur spaniol, Juan Zumarraga să-i transmită dorinţa ei. Merge de îndată la palatul episcopal. Aici ştim ce-l aşteaptă: nu-l crede nimeni.

E luat în râs, alungat de servitori, şi i se refuză audienţa la episcop; ce să caute la episcop un ţăran mizerabil, îmbrăcat cu o ayata grosolană (ayata este pătura aceea cu o gaură în mijloc în care se bagă capul, pe care o poartă şi azi ţăranii mexicani). Stă ceasuri întregi în curte. Cum nu pot scăpa de el, îl lasă să intre la episcop. Episcopul îl ascultă, dar bineînţeles, nu crede nimic din ce-i spune.

De patru ori îi apare Sfânta Fecioară, de patru ori merge la episcop, îndurând de fiecare dată aceleaşi umiliri. Descurajat, i se plânge Mariei: „Stăpâna mea, mă simt un om neînsemnat, un calic, o frunză călcată de toţi în picioare, mă trimiţi într-un palat de oameni mari cu care eu nu sunt obişnuit, nu mă cred pe mine. Încredinţează misiunea aceasta unei persoane înalte. Iartă-mă dacă te supăr”.

Nici minunile pe care le face Sfânta Fecioară nu zdruncină necredinţa episcopului şi a anturajului său. A cincea apariţie aduce victoria. În dimineaţa de 12 decembrie, ţăranul găseşte colina apariţiilor acoperită de un covor de flori multicolore, parfumate, cu rouă pe ele, şi în special trandafiri. „Fiul meu, copilaşul meu, du aceste flori episcopului. Spune-i din partea mea că aceste flori, aceşti trandafiri, sunt semnul voinţei mele. Povesteşte-i cum ai cules aceste flori”.

Cu un braţ de flori ascunse în mantia sa, reuşeşte să intre a cincea oară la episcop. În genunchi repetă mesajul, apoi îşi desface mantia şi lasă să cadă florile pe jos. Episcopul rămâne descumpănit. În decembrie, în plină iarnă, nu se puteau culege de nicăieri flori.

Ceva şi mai uluitor însă: abia căzute frunzele jos, pe interiorul mantiei unde fuseseră florile, apare o imagine foarte frumoasă a Sfintei Fecioare. E imaginea care poate fi văzută şi azi în sanctuarul de pe colina apariţiilor. Vizionarul a voit ca această colină să nu se mai numească Tepeyac ci Guadalupe. Zguduit, episcopul reţine mantia cu imaginea miraculoasă şi o pune în capela sa. Sursa: lumea.catholica.ro.



Adaugă părerea ta
Alte articole din: EXTERN