De asemenea, D. R. Popescu a fost membru supleant în CC al PCR din 1968 şi deputat în Marea Adunare Naţională din 1975.
Cărțile sale de proză cele mai cunoscute sunt: Fuga – 1958, Fata de la miazăzi – 1964, Somnul pământului – 1965, Dor (povestiri) – 1966, Umbrela de soare – 1967, Prea mic pentru un război aşa de mare – 1969, Duios Anastasia trecea – 1967, Ploaia albă – 1971, Căruţa cu mere – 1974, Leul albastru – 1981, Galaxia Grama – 1984, Truman Capote şi Nicolae Ţic – 1995, Complexul Ofeliei, (eseuri) – 1998, Actori la curtea prinţului Hamlet (publicistică) – 1999, Dudul lui Shakespeare (publicistică) – 2000, Puşca lui Caragiale – 2003, Săptămâna cu 1001 de nopţi – 2004, Ştefan cel Mare – 2005, Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen – 2007, Diavolul aproximativ sau ora de metafizică – 2008, Epistola către englezi – 2009.
În dramaturgie este cunoscut mai ales pentru Pasărea Shakespeare, Aceşti îngeri trişti şi Piticul din grădina de vară.
A fost distins în 1970 cu Premiul Academiei Române, și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1964, 1969, 1974, 1977 și în 1980.
Și renumitul chirurg Irinel Popescu a deplîns dispariția cunoscutului om de litere.
”Ne-a părăsit Acad. Dumitru Radu Popescu. Am avut onoarea să-l cunosc ca Director al Editurii Academiei Române. În această calitate a promovat cultura și știința la cel mai înalt nivel, marcând întreaga activitate a instituției prin ținuta sa intelectuală.
Îi rămân recunoscător pentru sprijinul acordat în editarea a două ediții ale Tratatului de Chirurgie, precum și a altor lucrări de specialitate. Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris prof. dr. Irinel Popescu pe contul său de socializare.
