Adrian Nechita, originar din Iași, lucrează în prezent la o sucursală Jaguar Land Rover din regiunea West Midlands. În urmă cu un an, el și familia sa au decis să lase în urmă viața din Anglia pentru a se stabili la Iași, orașul natal pe care îl părăsise cu 23 de ani în urmă.
„Anul trecut, după 23 de ani în străinătate, ne-am întors în țară, dar după 11 luni am revenit în Anglia. În România trebuie pile și relații ca să ai ceea ce e normal să ai”, a povestit el pentru publicația Anunțul UK.
O familie unită, dar pusă la încercare
Adrian este căsătorit de aproape două decenii și are cinci copii. Decizia de a reveni acasă a fost una de suflet, bazată pe dorul de familie și pe speranța că viața în România se schimbase. „Sunt căsătorit de aproape 19 ani, avem 5 copii și ne-am gândit să ne întoarcem definitiv la Iași. România e totuși țara noastră și ne vedeam viitorul lângă cei de acasă, dar după 11 luni petrecute acolo nu am putut să ne readaptăm… Viața e scumpă în România, iar un loc de muncă de Doamne-ajută găsești doar dacă ai pile și relații. În schimb, în Anglia sistemul și societatea funcționează așa cum e normal”, a explicat el.
Între siguranța din Anglia și stresul din România
După aproape 24 de ani petrecuți în diaspora, ieșeanul recunoaște că nu mai are curajul să se gândească la o revenire definitivă. „Mulți mă întreabă de ce nu te întorci în România. Răspunsul meu este simplu: aici, în Anglia, sistemul funcționează. Nu trebuie să am pile, relații ca să mă descurc. În România, da, mi-e dor de oameni, de limbă, de mâncare, de anumite obiceiuri. Dar aici, în Anglia, am siguranța aia de zi cu zi, nu am stresul ăla zilnic. Nu trebuie să mă lupt ca să am ceea ce e normal să am”, a spus el într-un videoclip publicat pe TikTok.
El a recunoscut că adaptarea la România a fost mai dificilă decât s-ar fi așteptat. „După 24 de ani de străinătate, mă întorsesem acasă și da, nu e ușor să te readaptezi”, a mărturisit Adrian.
@spundoarcegandesc De ce prefer străinătatea?#romania #anglia #diaspora #romaniinuk #englandlife ♬ som original - Caminhando com Cristo - AchouDescontos02
„Sistemul e mai organizat, chiar și cu salariul minim trăiești decent”
În relatările sale, bărbatul subliniază diferențele clare dintre cele două lumi: „Chiar și cu salariul minim, poți să-ți permiți să plătești chiria, să mănânci, să te îmbraci, să pui ceva deoparte. (…) Sistemul e mult mai organizat, totul se face online, nu pierzi timpul la cozi. (…) Ai mai multe șanse să avansezi fără pile”.
Deși sufletește rămâne legat de România, el spune că Anglia i-a oferit echilibrul și liniștea de care avea nevoie. „România rămâne acasă în suflet, dar Anglia îți oferă liniște și siguranță. Simți că munca ta chiar contează. Nu e vorba de patriotism sau de bani, e vorba de liniște. Și după 24 de ani, liniștea este acasă”, a explicat el.
Diferențe greu de ignorat între două sisteme
Într-un alt videoclip, Adrian a vorbit deschis despre deosebirile dintre cele două țări. „În străinătate funcționează totul după niște reguli clare. În România, trebuie să te descurci, să cunoști pe cineva, să ai noroc. (…) Te lovește birocrația, sistemul medical, traficul, mentalitatea. (…) Când pleci 24 de ani, te simți străin, chiar și acasă.”
Datele oficiale confirmă că experiența lui Adrian nu este singulară. La începutul anului 2025, peste 500.000 de români aveau statutul de rezidență „settled” sau „pre-settled” în Regatul Unit. „Viața în Anglia nu e perfectă, dar e mult mai ușoară din anumite perspective”, spune Adrian, rezumând realitatea trăită de mulți români plecați.
Comunitatea românească, în continuă creștere în Marea Britanie
În ianuarie 2023, populația românească din Regatul Unit era estimată la aproximativ 1,4 milioane de persoane, devenind una dintre cele mai mari comunități din diaspora. În zona metropolitană a Londrei, româna este deja cea mai vorbită limbă străină, un detaliu care arată cât de numeroși și stabili au devenit românii acolo.
O altă româncă, întoarsă tot din Marea Britanie, a ales un drum diferit: s-a mutat într-un sat din România, căutând liniștea și sensul pierdut după anii trăiți printre străini. Povestea ei arată că dorul de „acasă” poate lua forme diferite, dar adaptarea rămâne o provocare pentru oricine se întoarce după prea mult timp petrecut departe.
