Doctorul Stuart Hameroff are o explicaţie cu privire la oamenii care au experienţe interesante când se află în moarte clinică, el explicând ce e de fapt „revederea cu rudele moarte” şi toate celelalte lucruri povestite de bolnavii care îşi revin.
Hameroff are o teorie simplă: ceea ce numim noi suflet este de fapt bagajul informaţional pe care ni-l construim de-a lungul vieţii, care nu moare cu noi, deoarece nu depinde de creier, inimă sau altceva carnal. Aceste informaţii stocate cât suntem vii supravieţuiesc şi după ce noi încetăm din viaţă şi rămân undeva… suspendate în univers.
Astfel, cei care sunt în moarte clinică experimentează acest aspect. Pe măsură ce viaţa li se scurge din trup, informaţiile încep să se elibereze de-a valma, fără a mai fi dependente de carnal şi ei revăd, de fapt, amintiri pe care e posibil nici măcar să nu mai ştie că le au.
Aceste informaţii ar fi de fapt sufletul, care trăieşte mai departe după ce noi nu mai existăm fizic.
