Pilda zileiNoe și măgarulÎntr-o adunare de oameni se vorbea despre potop și corabia lui Noe, iar un tânăr umblat prin școli lua în zeflemea cele spuse în Sfânta Scriptură ”Eu – zicea tânărul, nu mai pot crede astăzi în astfel de basme! Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de 300 de coți și lată de 50? Și pe deasupra să aibă și mâncare pentru ele!…Atunci, ridicându-se un bătrân credincios, grăi astfel:
– Dragii mei, eu am auzit că atunci când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să intre în corabie. A strigat cămila de la sud: Cămilă, intră în corabie! Și cămila îndată a intrat. A strigat ursul de la nord: Ursule, intră în corabie! Și ursul îndată a intrat. A strigat elefantul și elefantul îndată a intrat. Într-o vreme, iată, vine și măgarul. Noe îl strigă și pe el: Măgarule, intră în corabie! Dar măgarul s-a oprit cu mirare în ușa corăbiei, zicând: Ce înseamnă această barcă? Cămila, ursul, elefantul și celelalte animale au intrat pentru că sunt dobitoace proaste și nu-și dau seama ce fac… Eu însă, care am studiat prin școli nu pot crede într-un astfel de lucru imposibil… Așa judecându-se măgarul, zăbovea să intre în corabie. Atunci, ridicându-se Noe, îl luă pe măgar de urechi și l-a băgat în corabie alături de celelalte dobitoace. De atunci se spune că are măgarul urechile lungi pentru că a fost îndărătnic. – Te rog să nu mă vatămi ! Grăi atunci tânărul cel ”învățat”, între râsetele oamenilor. Și de atunci nu s-a mai apucat să combată cele spuse în Sfânta Scriptură.
Trăim vremurile când credința s-a înlocuit cu mintea și iată rezultatul se vede din plin! Lungește, Doamne, urechile noastre, numai să fim în Corabia Ta cea bună ce ne poartă la veșnica bucurie!
