//=Assets::insertQuantcastScript()?>
Emanuel Focșan este redactor la realitatea.net si editor la realitateafinaciara.net . Cu o experiență de 25 de ani în domeniu, a lucrat în radio, presă scrisă și televiziune. Are o afinitate pentru domeniile socio-economic și analize. Are studii economice, în domeniul istoriei și jurnalismului.
Articolele autorului Emanuel Focșan :
Pe 26 aprilie 1986, la ora 01:23 dimineața, la centrala atomoelectrică de la Cernobîl a avut loc cel mai grav accident nuclear civil din istorie. Explozia unui reactor a proiectat în atmosferă o cantitate uriașă de particule de uraniu îmbogățit. Suprafețe mari din Ucraina, Rusia și, în special, Belarus au fost afectate grav. Particulele radioactive au ajuns deasupra Europei de Est, în Peninsula Scandinavă, dar și în America de Nord. Potrivit datelor oficiale, au fost 56 de decese directe și alte circa 9.000 în perioada următoare, precum și alte zeci de mii de persoane cu diverse sechele. Bilanțul poate fi pus sub semnul întrebării, pentru că autoritățile din toate țările comuniste au încercat să minimizeze consecințele.
Ultimul deceniu al regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu a fost marcat atât de înrăutățirea condițiilor de trai, din cauza așa-numitei crize a datoriei externe, cât și de instaurarea unui izolaționism ce-l depășea, în anumite direcții, pe cel din perioada stalinistă . De la începutul anilor `80, state comuniste vecine au fost luate la ochi pentru simplul fapt că aveau programe TV mai atractive, unde românii din zonele de graniță puteau vedea fotbal, muzică și file străine, nu doar 2 ore dedicate aproape exclusiv cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. O serie de documente prezentate de CNSAS arată că situația era considerată atât de "periculoasă", încât șeful Securității a propus interzicerea fabricării antenelor cu ajutorul cărora puteau fi recepționate televiziunile din țări precum Iugoslavia, Bulgaria sau Ungaria, iar mai târziu chiar URSS.
Pentru Nicolae Ceaușescu astrele nu s-au așezat niciodată mai bine ca în august 1968. Au fost câteva zile care i-au marcat întregul destin: pe 20 august s-a inaugurat linia de producție a Uzinelor Dacia, cea mai spectaculoasă investiție occidentală într-un stat comunist, iar pe 21 a ținut discursul istoric din Piața Palatului, de condamnare a intervenției brutale a URSS pentru înăbușirea „Primăverii de la Praga”. O zi mai târziu, întregul partid și-a afirmat unitatea de monolit în jurul liderului suprem, pentru ca totul să se încheie apoteotic, cu urale, mici și bere, pe 23 August. România socialistă era pe cai mari, iar Ceaușescu devenea puștiul teribil din spatele Cortinei de Fier, folosind o clasică manipulare stalinistă.