Timp de peste trei decenii, politica românească a funcționat după un model simplu partidul decide, parlamentarul execută. Aleșii erau puși pe liste, trimiși în Parlament și transformați adesea în simple mașini de vot. Valoarea individuală, experiența profesională, conștiința și responsabilitatea personală erau împinse în plan secund de disciplina de partid și de ordinele venite de la centru.
Evenimentele recente din PNL au deschis însă o dezbatere fundamentală despre natura democrației parlamentare și despre limitele puterii conducerii unui partid. Pentru prima dată după mulți ani, se pune serios întrebarea dacă parlamentarii sunt reprezentanții cetățenilor sau simple instrumente aflate la dispoziția tiranului Bolojan, liderul de partid.
Constituția României oferă un răspuns clar. Deputații și senatorii sunt în serviciul poporului, iar orice mandat imperativ este nul. Acest principiu nu a fost introdus întâmplător. El reprezintă una dintre cele mai importante garanții democratice împotriva transformării Parlamentului într-o anexă a conducerilor de partid.
Poziția adoptată de Ilie Bolojan, prin care parlamentarilor li s-a indicat public modul în care trebuie să voteze și li s-au transmis consecințe politice în cazul nesupunerii, a generat o reacție firească. Este vorba despre respectul datorat unor oameni care au fost aleși de cetățeni și care au propriul mandat constituțional.
PNL nu este format din soldați politici. PNL este format din primari, foști miniștri, profesioniști, antreprenori, intelectuali și lideri locali care au construit partidul în comunitățile lor. Mulți dintre acești oameni au adus voturi prin propria credibilitate și prin propria muncă, nu prin ordine primite.
Incercarea de a reduce întreaga dezbatere la voința unei singure persoane reprezintă o lipsă de respect față de valorile și resursa umană a partidului.
Un partid puternic nu este acela în care toți gândesc la fel de frica sancțiunilor, ci acela în care oamenii valoroși pot avea opinii diferite fără să fie transformați în adversari. Istoria liberalismului românesc a fost construită pe dezbatere, pluralism și libertate de opinie.
Poate că adevărata lecție a acestei crize este că România începe să treacă de la democrația de partid la democrația reprezentativă autentică. De la votul controlat de lideri la responsabilitatea individuală a parlamentarului. De la supunere la conștiință.
Niciun lider politic nu este mai important decât principiile democratice. Niciun președinte de partid nu poate fi mai important decât Constituția. Iar niciun partid nu poate deveni cu adevărat modern dacă își tratează propriii membri valoroși ca pe niște executanți lipsiți de dreptul la opinie.
Revoluția democratică începe atunci când aleșii au curajul să gândească și să voteze conform propriei conștiințe.
Daniel Udrescu - CPA, Expert Contabil Judiciar, Auditor
