Ortodoxe
Sf. Ap. şi Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei 70; Sf. Cuv. Pavel de la Xiropotamu
Greco-catolice
Sf. diac. ap. Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena
Romano-catolice
Sf. Victor I, pp. m.
Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 28 iulie.
Aceşti patru ucenici ai Mântuitorului au fost rânduiţi de Sfinţii Apostoli pentru a servi comunităţii primilor creştini în slujba diaconiei. Au fost atunci aleşi mai mulţi bărbaţi, plini de Sfântul Duh şi de înţelepciune: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. Sfinţii Apostoli, rugându-se, şi-au pus mâinile peste dânşii şi i-au făcut diaconi.
Dintre cei şapte diaconi, pomenirea Sfântului Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan se face la 27 decembrie, iar a Sfântului Filip la 11 octombrie.
Astăzi sunt sărbătoriţi împreună ceilalţi patru, în afară de Sfântul Nicolae, care nu este scris în numărul sfinţilor din această zi.
Ei s-au sfârşit prin pătimire, propovăduind apostoleşte pe Hristos în diferite locuri.
Sfântul Prohor a fost episcop al cetăţii Nicomidiei, în Bitinia, înainte de Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
După Adormirea Maicii Domnului, când au fost aduşi la Ierusalim prin puterea lui Dumnezeu şi Sfinţii Apostolii, care erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, Sfântul Prohor a rămas alături de Sfântul Ioan Evanghelistul şi a fost exilat împreună cu acesta în insula Patmos.
A avut sfârşit mucenicesc în Antiohia, fiind ucis de cei necredincioşi pentru propovăduirea lui Hristos.
Sfântul Nicanor a fost ucis împreună cu două mii de oameni din Ierusalim, în ziua în care a fost ucis cu pietre şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, după cum este scris în Faptele Apostolilor.
Sfântul Timon a fost pus de Sfinţii Apostoli episcop al cetăţii Vostrichia din Arabia. De asemenea, a avut sfârşit mucenicesc, a fost aruncat într-un cuptor încins şi, ieşind din foc nevătămat, s-a sfârşit fiind răstignit pe cruce.
Sfântul Parmena a murit pe când era alături de apostoli. Sfârşitul său a fost mucenicesc şi avut loc sub privirea apostolilor, fiind îngropat de aceştia, cu mare plângere.
