Ortodoxe
Sf. Mc. Chiric şi Iulita; Sf. Vladimir, luminătorul Rusiei
Greco-catolice
Sf. m. Chiriac şi mama sa Iulita
Romano-catolice
Ss. Bonaventura, ep. înv.; Vladimir
Sfântul Mucenic Chiric şi mama sa, Sfânta Mucenică Iulita, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 15 iulie.
Sfânta Iulita a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305); văduvă, a rămas cu un fiu în vârstă de trei ani, Chiric.
Sfânta provenea dintr-o familie de rang înalt şi se refugia dintr-o provincie în alta a imperiului şi din cetate în cetate în faţa persecutorilor, funcţionari imperiali care dezlănţuiseră teroarea împotriva creştinilor. Avea cu ea copilul, pe Sfântul Chiric, şi era însoţită de două slujnice mai apropiate.
A fost prinsă până la urmă în Tars, unde, adusă la interogatoriu, a mărturisit credinţa creştină.
Sfânta Iulita a fost chinuită cu cruzime, iar copilul, încercând să se elibereze din braţele demnitarului care ordonase torturarea mamei sale, striga că şi el este creştin. Atunci a fost aruncat pe treptele de piatră. S-a zdrobit în cădere şi a umplut tot locul acela de sânge, dându-şi sufletul său în mâna lui Dumnezeu.
* Sfântul Vladimir, domn al Kievului şi singurul stăpânitor a toată Rusia, a fost nepot al Sfintei împărătese Olga
Cât a fost în neştiinţă de Dumnezeu şi în păgânătate, Vladimir a dus cu vitejie multe războaie, s-a făcut însă vinovat de ucidere de frate, multe vărsări de sânge, de închinări la idoli şi slujiri diavoleşti.
"Când Preabunul Dumnezeu, Cel ce nu voieşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor la mântuire, din negrăita Sa milostivire, a binevoit ca părţile Rusiei cele întunecate cu întunericul închinării de idoli, să nu piară până la sfârşit, ci cu lumina sfintei credinţe să fie luminate şi să se povăţuiască la calea mântuirii, le-au ales lor spre acestea, pe acest mare domn Vladimir, precum de demult a ales romanilor şi grecilor pe marele Împărat Constantin, iar la începutul tuturor neamurilor, pe Sfântul Apostol Pavel" (Vieţile Sfinţilor).
Din păgân şi închinător de idoli, Sfântul Vladimir a ajuns atunci prin harul lui Dumnezeu creştin drept-credincios; din prigonitor, precum înainte Saul, cel care a devenit Pavel, apostolul neamurilor, s-a făcut apostol şi învăţător al ruşilor. Sfântul Vladimir a scăpat multe popoare ale Rusiei de înghiţirea iadului şi din veşnica moarte şi le-a adus prin Sfântul Botez la a doua naştere, în viaţa cea veşnică.
Vladimir şi-a dat dreptul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, în ziua de 15 iulie din anul 1005.
Astfel s-a sfârşit marele domn Vladimir, care s-a numit din Sfântul Botez, Vasile.
