_72379795dd.jpg)
Potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române transmis AGERPRES, pelerinajul, organizat pentru prima dată după doi ani, va începe la Mănăstirea Radu Vodă după-amiază şi se va desfăşura pe următorul traseu: Bulevardul Mărăşeşti, Bulevardul Dimitrie Cantemir, Strada Bibescu Vodă, Strada Şerban Vodă, cu oprire la Catedrala mitropolitană Sfântul Spiridon - Nou, Strada Principatele Unite, Strada Ienăchiţă Văcărescu, Strada Sfânta Ecaterina, cu oprire la Biserica Sfânta Ecaterina, Strada Bibescu Vodă, Colina Bucuriei şi se va încheia la Catedrala Patriarhală.
La Mănăstirea Radu Vodă va avea loc sfinţirea ramurilor de salcie, care vor fi apoi oferite credincioşilor, iar, la Catedrala Patriarhală, PF Daniel va sfinţi icoana praznicului "Intrării Domnului în Ierusalim", va rosti rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor şi va adresa un cuvânt de învăţătură.
Evenimentul religios-misionar este organizat cu sprijinul Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române.
Intrarea Domnului în Ierusalim este sărbătorită în Duminica dinaintea Învierii Domnului.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.
Potrivit tradiţiei Bisericii, Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: 'Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului'. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul Săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii, cei care urmau să se boteze, mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
