Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, în apropiere de Piatra Neamț. Împreună cu doi ucenici, acesta a ales să plece în pustie, stabilindu-se la poalele muntelui Paru, la doar câțiva kilometri de Mănăstirea Bistrița.
Ctitor de biserică și primul egumen al Mănăstirii Pângărați, Simeon a beneficiat de sprijinul direct al domnitorului Ștefan cel Mare, care i-a oferit fonduri pentru ridicarea unei biserici dedicate Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Lăcașul a fost sfințit de Mitropolitul Teoctist I, iar cu această ocazie Simeon a fost hirotonit preot.
Invaziile turcilor l-au obligat, însă, să părăsească Moldova și să se refugieze în Transilvania. S-a stabilit la Mănăstirea Casiva, unde a sălăşluit până la sfârşitul vieţii, 1476, potrivit crestinortodox.ro
Câțiva ani mai târziu, în 1487, se năștea Sfântul Cuvios Amfilohie. Intrat de tânăr în obștea de la Pângărați, acesta a condus mănăstirea timp de peste jumătate de secol. Sub domnia lui Alexandru Lăpușneanu, care a ridicat o nouă biserică din piatră în urma unei descoperiri dumnezeiești, mănăstirea și-a recăpătat strălucirea după distrugerile provocate de turci.
Simțind apropierea sfârșitului, Amfilohie s-a retras în 1566 la Mănăstirea Moldovița, unde a mai viețuit încă patru ani.
Rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Sfinţilor Preacuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, Preacuvioşilor, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre le auziţi; nu ne lăsaţi, Sfinţilor Părinţi, când alergăm la voi.
