În realitate, în România, lucrurile nu sunt atât de deschise. Mie mi-a luat ani de zile ca să înţeleg că sunt bolnavă şi că trebuie să caut tratament. Iar în timpul ăsta am pierdut tot ce aveam mai drag: mama a făcut un infarct din cauza mea şi a murit, iar soţul şi copilul refuză să mă primească să stau cu ei.
Sunt o proscrisă, şi asta pentru că societatea noastră consideră că o femeie ca mine nu poate fi decât curvă, în timp ce pe un bărbat care face acelaşi lucru îl creditează, că „aşa sunt bărbaţii", continua povestea adevarata relatata de Ziarul Evenimentul
Toată copilăria şi adolescenţa mea am suferit din cauză că tata ne părăsise. Pe mine şi pe mama. Era un curvar, zicea mama, care m-a crescut singură. Se pare că i-am semănat. La 16 ani am făcut-o prima dată şi de atunci nu m-am mai oprit, în căutarea iubirii paterne refuzate dintotdeauna. Aşa mi-a explicat psiholoaga cu care am făcut mai târziu ceva tratament.
Ştiu că poate sună amuzant sau incredibil pentru unii, dar vă asigur că nevoia continuă de sex este de necontrolat. Eu am crezut că aşa sunt toate femeile, şi chiar mă miram în adolescenţă de ce colegele mele sunt atât de reţinute şi nu se suie pe pereţi.
Pentru că mama lucra în trei schimburi nu prea a avut timp să mă controleze. Credea că poate avea încredere în mine, ceea ce parţial era corect. Nu eram o adolescentă rea, doar că aveam această nevoie nestăvilită de confirmare a afecţiunii. Pe care nu o primisem niciodată de la un bărbat în familie.
Prima despărţire de soţul şi de copilul meu a fost suficient de dureroasă ca să mă facă să cred şi să jur că nu mai fac. Dan mi-a cerut să merg la un psiholog dacă vreau să mă reprimească acasă. Aşa am cunoscut-o pe Ileana, o femeie foarte interesantă, care mi-a explicat ce e în neregulă cu mine. Am înţeles, pentru prima dată la 23 de ani, că boala mea avea un nume şi că exista, teoretic, şi un tratament.
Au mai trecut doi ani de terapie şi de sforţări supraomeneşti să mă adaptez la viaţa de familie. Să îmi cresc copilul şi să mă conving zi de zi că sunt o femeie iubită de soţul ei, de copilul ei şi de mama, ceea ce ar fi trebuit să fie suficient. Dar n-a fost. După doi ani Ileana a plecat din ţară. Am continuat să ţinem legătura pe Internet, dar parcă ceva s-a rupt din nou în viaţa mea. Un nou gol punea stăpânire pe mine. Şi trebuia umplut cum ştiam eu mai bine: cu sex...