Suprasolicitarea pomului este primul și cel mai des întâlnit motiv pentru căderea merelor. Dacă un măr produce prea multe ovare, nu le poate susține pe toate. În lipsa resurselor suficiente, unele fructe rămân mici, nu se mai dezvoltă și cad pe sol. Grădinarii cu experiență consideră acest proces normal, fiind un fel de „selecție naturală” prin care pomul își ajustează încărcătura.
Semnul cel mai clar al acestei situații este apariția unui strat de fructe mici, abia formate, căzute în jurul trunchiului. Vestea bună este că acest tip de pierdere nu afectează grav producția finală, pentru că pomul reușește să ducă la coacere merele rămase.
Nu toate soiurile de mere se coc pe ramură. Unele, mai ales cele de iarnă sau cele cu maturare medie, sunt recoltate verzi și capătă gust și textură doar după o perioadă de păstrare. În aceste cazuri, căderea fructelor nu înseamnă neapărat o problemă, ci face parte din particularitatea soiului. De exemplu, un soi cu maturare medie poate deveni bun de consum după 10 zile de depozitare, în timp ce soiurile de iarnă au nevoie chiar și de două luni pentru a deveni suculente și aromate.
Un alt motiv frecvent pentru care merele cad necoapte este atacul moliei fructelor. Această insectă sapă galerii în pulpă, făcând ca mărul să putrezească din interior. Pe coajă rămâne o mică gaură, prin care se poate observa activitatea larvelor.
Pentru a preveni răspândirea dăunătorului, specialiștii recomandă strângerea și eliminarea imediată a merelor căzute. De asemenea, trunchiul poate fi protejat prin aplicarea unei benzi adezive la aproximativ 30-40 de cm de sol, strânsă cu o frânghie, astfel încât insectele să nu poată urca în coroană. În paralel, se recomandă și stropirea pomului cu produse speciale împotriva moliei.
Un măr sănătos are nevoie de fertilizare corectă pe tot parcursul sezonului. În primele luni de vegetație, pomii solicită îngrășăminte pe bază de azot și fosfor. Dacă aceste substanțe nu sunt aplicate, fructele pot cădea prematur.
În iunie este indicată aplicarea unui îngrășământ precum nitrofoska sau superfosfat. Totuși, excesul de azot poate avea efect invers, ducând la căderea merelor verzi. În iulie și august, accentul ar trebui pus pe potasiu și fosfor – primul ajută la formarea fructelor, iar al doilea pregătește pomul pentru sezonul rece.
Vremea instabilă poate afecta serios recolta. Înghețurile târzii de primăvară sau scăderile bruște de temperatură pot provoca întreruperea proceselor normale din pom, ceea ce duce la formarea prematură a zonei de separație dintre pețiol și fruct. În consecință, merele cad înainte de coacere.
Pentru a ajuta planta, grădinarii pot folosi tratamente cu acid boric sau produse speciale pentru ovare, care întăresc legătura fructelor de ramuri.
Chiar și atunci când pomul nu este atacat de dăunători și nu există carențe nutritive, lipsa apei poate determina căderea merelor. În perioadele călduroase și secetoase, mărul își concentrează resursele pentru a coace semințele, neglijând pulpa. În final, fructele cad de pe ramuri chiar dacă au semințe maro, semn că dezvoltarea lor a fost grăbită.
Pentru a preveni această situație, este esențial ca pomii să fie udați corespunzător cu două-trei săptămâni înainte de momentul estimat al coacerii. Cantitatea de apă și intervalul de udare se stabilesc în funcție de soi și de condițiile locale.
Chiar dacă fenomenul căderii merelor verzi nu poate fi eliminat complet, grădinarii pot reduce pierderile dacă respectă câteva reguli simple:
fertilizarea corectă și la timp;
monitorizarea atentă a dăunătorilor și combaterea lor imediată;
udarea regulată, mai ales în perioadele secetoase;
adaptarea lucrărilor agricole în funcție de soi și condițiile climatice.
Astfel, recolta poate fi protejată, iar merele rămase în pom vor ajunge să se coacă și să ofere gustul dorit de toată lumea, potrivit sursei.
