Oricât am încerca noi să fabricăm realități virtuale, nu vom fi altceva decât niște mistificatori. Mărturia emoționantă a unui medic militar în plină pandemie de coronavirus

Reporter: Ce vi se mai pare greu în perioada asta ca activitate în spital?

Vladimir Zahiu, medic specialist ATI (maior medic dr.): „Teama permanentă că poate exista focar care va da peste cap și această brumă de activitate electivă anesteziologică care se desfășoară. Pentru că în acea situație am fi cu adevărat într-un clinic, zic eu, fără ieșire, și, iată, genul acesta de intervenție elective, cum avem aici o histerectomie, nu s-ar mai putea desfășura. Și, până la urmă, n-au nicio vina pacienții pentru așa ceva. Au tot dreptul de a fi și ei tratați, dar, ce să zic, le solicităm pe această cale cât de mult înțelegerea pentru că programul este mult diminuat din cauza problemelor epidemiologice.”

Pe lângă grija pacienților, medicul spune emoționat că principala lui grijă este că încearcă să fie un părinte bun pentru copilul său, deși școala online are mai multe dezavantaje.

Vladimir Zahiu: „Am avut sansa ca, in pofida incapatanarii de a da cinci rezidentiate la Armata, pentru ca nu se puteau scoate posturi si asta am putut prinde pana la urma. Sa nimeresc o specialitate care ma multumeste pe deplin din punctul de vedere al artei pe care incerc sa o exercit. Greul vietii mele nu este acest loc paradoxal, nu? Ci este sarcina dificila de a functiona ca parinte, sa zic poate sunt un om exigent, dar de a functiona un parinte cat pot eu de bun, dar nu prea imi iese din nefericire. Iar in conditiile actualei societatii, care impune scolarizarea online, provocarea pentru parinte este mult, mult accentuata. Asadar, culmea greul nu e la capataiul bolnavilor, ci acasa.”

Măștile sunt un rău necesar deși ne-au dezumanizat, a mai adăugat medicul.

Vladimir Zahiu: „Oricat am incerca noi sa fabricam realitati virtuale, nu vom fi altceva decat niste mistificatori. Contactul uman este absolut necesar si covarsitor de important mai ales pentru niste personalitati in formare. Mastile astea deja ne-au dezumanizat, dar consider ca sunt un rau necesar. Dar cu adevarat marea provocare este pentru tanara generatie, inca in formare, ca un copac care acum se dezvolta din pamant si isi cauta lumina. Si cred ca sarcina noastra, dar mai ales a societatii si a celor responsabili de sanatatea acestei societati, ar fi sa inteleaga aceste realitati atat de crunte, ca de fapt trebuie sa oferim toata sansa generatiei care va veni.”