Cafeaua a fost unul dintre primele produse considerate un lux inutil, a fost înlocuită cu un surogat ieftin și lipsit de aromă, cunoscut sub numele de nechezol, un amestec de orz, năut și cereale prăjite.
În anii ’80, cafeaua se mai găsea doar pe piața neagră, în consignații și shop-uri, fiind adusă fie de "vaporeni", din țările arabe, Austria sau Germania, dar și prin mic trafic de frontireă, din Iugolsavia și Ungaria.
Într-un interviu mai vechi, Gheorghe Florescu, unul dintre cei mai cunoscuți cafegii ai României, povestește că 9 februarie 1979 a fost momentul în care statul comunist a oprit complet prăjirea cafelei în magazine. „S-a oprit orice fel de import de cafea. Era pe lista de interdicție. Cafeaua bună e scumpă peste tot, era considerată un produs de lux”, explica acesta.
Nechezolul, simbolul lipsurilor din comunism
Tot Florescu susține că decizia nu a fost doar economică, ci și ideologică: „Unii psihologi ai comunismului și-au dat seama că acest aliment contribuie la deșteptarea românului.” Odată cu interdicția, meseria de cafegiu a dispărut, iar magazinele specializate au fost transformate în spații fără identitate.
Scriitorul Tudor Octavian are o altă ipoteză, susținând că Ceaușescu ar fi interzis cafeaua pentru că nu bea și îl irita mirosul.
Locul cafelei a fost preluat de celebrul "Nechezol", un surogat de cafea introdus în perioada comunistă, obținut dintr-un amestec de orz, năut și alte cereale prăjite. Faptul că amintește de hrana care se dă cailor a explică și denumirea batjocoritoare. Inventatorul ar fi fost Alecu Radu, șef de secție la o fabrică de cafea.
