Noua Lege a Salarizării provoacă reacții puternice în sistemul medical și în zona politică. Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a criticat în termeni duri forma actuală a proiectului, susținând că prevederile ar putea afecta veniturile medicilor cu activitate universitară și ar accentua problemele deja existente în spitalele publice.
Fostul ministru al Sănătății consideră că reforma salarizării ar fi trebuit să reprezinte o oportunitate pentru introducerea unui mecanism clar de recompensare a performanței.
„Plata pe performanță în momentul de față în România nu există.
Eu speram că odată cu această lege a salarizării să putem duce, exact, să ducem salariul cât mai normal, da, pentru un cadru medical.
Și aici nu e vorba nici de populism, nici de PSD-ism, nici de USR-ism, nici de nimic. Aici e vorba de a fi normal la cap, atunci când, vorbesc administrativ, normal la cap, atunci când propui o astfel de lege și să înțelegi impactul ei într-un sistem atât de complex cum este sistemul de sănătate.”, a declarat fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, la „Miza Zilei”.
Ana Maria Păcuraru: „Sunt foarte multe cazuri și iată poate mulți telespectatori nu s-au gândit la ele, deși oamenii din sistem cu siguranță le cunosc. Și atunci cum explicați faptul că un medic cu activitate universitară, care trebuie să publice, să predea rezidenților, să participe la congrese și la examene, ajunge frecvent, câștige mai puțin decât un coleg din același spital angajat pe sfert de normă sau prin contract simplu, pentru că iată și asta este o problemă despre care nu prea se discută.”
Alexandru Rogobete: „Așa este. Acum trebuie să fim, să spunem lucrurilor pe nume. Așa era până acum trei ani. Acum trei ani de zile eram secretar de stat deja, s-a introdus în legislație acea indemnizație de medic universitar, adică o compensație a venitului pentru medicul universitar, care să-i întregească și să-i egaleze cumva venitul.
Pentru că așa era. Și oamenii poate nu știu. Și aș vrea două secunde să explic. Înainte... există și acum două categorii de medici, să zicem. Medicii angajați direct în spital cu normă întreagă, care nu sunt universitari, n-au treabă cu universul, nu sunt asistenți, conferențiari, ș.a.m.d. profesori. Și cei care intră prin universitate, adică au normă la universitate, pentru că sunt conferențiari, șefi de lucrări, profesori și au și activitate clinică cu jumătate de normă în spital.
Până acum trei ani de zile, cel care avea o muncă dublă până la urmă, pregătea și rezidenți, făcea și studii clinice și studenți și așa mai departe... și avea și activitate clinică, de foarte multe ori peste program, pentru că n-avea cum să o termine în timpul programului de lucru. Avea un venit mai mic decât cel care nu avea activitate universitară.
Și atunci am introdus acea indemnizație de medic universitar, mă rog, prin care venitul se egala. Și atunci am stimulat practic intrarea în mediul universitar și academic a multor medici. Nu zic că eu am făcut asta, echipa Ministerului din momentul respectiv, susținut și de Parlamentul de atunci. Noua lege a salarizării exclude povestea asta. Deci practic un medic primar, dacă are neșansa, în ghilimele, să mai fie și conferențiar, după legea lui Bolojan, Pîslaru și a aplaudacilor, mă rog, celor care cred că asta e reformă, câștigă mai puțin”.
Ana Maria Păcuraru: „Și atunci de ce și-ar mai dori să facă această meserie?”
Alexandru Rogobete: „Și atunci știți cine va plăti la finalul zilei? Pacientul. Pentru că eu am mai spus și public și repet și aici. Doctorii, sigur că sunt afectați de aceste scăderi de venituri, dar ei au niște alternative. Prima este Europa de Vest și a doua este mediul privat. Eu aș vrea să-l văd pe domnul Pîslaru și pe ăștia de-l aplaudă când se plimbă el cu trotineta, cum va răspunde el în fața acestei țări când la o cameră de gardă nu o să mai fie doctori. Ce facem atunci? Ce facem cu pacientul atunci? Unde îl ducem? Îl transferăm la Bruxelles?”
Ana Maria Păcuraru: „Domnule ministru, sindicatele cer salarii diferențiate după nivelul spitalului. Sunteți de acord că un medic de la Făurei, de exemplu, nu poate fi plătit după aceeași grilă cu unul de la Spitalul Universitar Floreasca, unde se lucrează ca pe front?”
Alexandru Rogobete: „Da, dar asta nu înseamnă că cel de la Făurei trebuie să câștige puțin. Înseamnă că cel de la Floreasca, care muncește ca pe front, trebuie să câștige mai mult. Da. Și atunci... cel puțin asta e abordarea mea.”
Ana Maria Păcuraru: „Cum ar trebui construit practic un indice de complexitate al cazului, dar și al spitalului, care să stea la baza salarizării fără să penalizeze medicii din spitalele mici, așa cum ați spus, sau rurale, care oricum sunt greu de menținut acolo, pentru că nu avem oameni.”
Alexandru Rogobete: „Nu, nu. Asta nu e complicat, pentru că poți stabili doi, trei, patru indicatori de performanță și de calitate, care la final de trimestru sau la final de lună, nici nu trebuie în fiecare lună calculat, ar putea fi trimestrial, odată pe trimestru.
Se convertesc într-un spor din salariul de bază. Nu este, cum să vă zic, science fiction. Adică indicatorul de performanță este convertit într-un procent din baza de salariu, care variază de la un trimestru la altul în funcție de numărul de pacienți și de complexitatea cazurilor.
Se practică în alte țări, nu trebuie să inventăm apa caldă. Trebuie doar să avem viziune și aici, iertați-mă două secunde, îmi pare rău, îmi cer scuze că v-am întrerupt. Nu poți cere unor oameni care au pus taxe și la clanța de la ușă, care au tăiat. Acum mai nou văd că taie astea, alocațiile sociale pentru elevi. Cum poți să ceri unor oameni care taie tot de sus până jos și n-au decât un singur gând, și anume gloria marelui salvator Bolojan, că a redus deficitul. Cum poți să ceri acestor oameni fără viziune administrativă și politică să înțeleagă și să se adapteze la un sistem atât de complex? N-ai cum.”
