Seismul, estimat inițial la 7,2 grade și recalibrat ulterior la 7,6, nu a generat un tsunami, însă a reactivat amintirea traumatizantă a anului 2011, când un cutremur colosal și valurile uriașe care au urmat au devastat regiunea Tohoku și au declanșat criza nucleară de la Fukushima.
Catastrofa din 2011 – o rană încă deschisă
Pe 11 martie 2011, Japonia a fost lovită de cel mai puternic seism din istoria sa modernă și al patrulea ca intensitate la nivel mondial în ultimul secol. Tsunamiul care a lovit coasta de nord-est a Japoniei a făcut aproape 15.000 de victime, iar alte 2.500 de persoane nu au mai fost găsite niciodată. Comunități întregi au fost rase de pe hartă, iar infrastructura a fost distrusă în proporții uriașe.
În încercarea de a preveni repetarea unei astfel de tragedii, autoritățile japoneze au lansat un proiect monumental: construirea unui sistem masiv de diguri și bariere anti-tsunami.
Nașterea „marelui zid anti-tsunami”
Rezultatul este una dintre cele mai mari construcții de protecție costieră din lume. Zidul, finalizat în mare parte după ani de lucrări intense, se întinde pe aproximativ 396 de kilometri, de la prefectura Iwate, în nord, până în zona Fukushima, în sud. În cele mai înalte puncte, structura ajunge la 15,5 metri, acționând ca o barieră între ocean și comunitățile vulnerabile de pe coastă.
Costurile proiectului sunt estimate la peste 12,7 miliarde de dolari, investiție finanțată în principal de guvernul japonez ca răspuns la cel mai grav dezastru natural din istoria recentă a țării.
Cum funcționează zidul și ce beneficii aduce
Specialiștii spun că rolul zidului nu este doar de a opri valurile, ci și de a câștiga timp prețios în caz de evacuare.
„Aceste diguri reduc forța valurilor și încetinesc pătrunderea apei în zonele locuite”, explică Hiroyasu Kawai, cercetător la Institutul de Cercetare Portuară și Aeroportuară din Yokosuka. „Chiar dacă un tsunami depășește înălțimea zidului, bariera oferă câteva minute în plus pentru a pune oamenii la adăpost” – afirmație citată de Reuters.
Controverse și nemulțumiri în comunitățile locale
Deși inițial proiectul a fost primit cu speranță și recunoștință, odată cu trecerea timpului, opiniile localnicilor s-au nuanțat. Unii consideră că nu au fost consultați suficient în fazele de planificare. Alții reproșează că resursele direcționate către zid au întârziat reconstrucția locuințelor și a infrastructurii sociale.
În plus, mulți locuitori spun că masiva structură de beton a transformat peisajul, rupând comunitățile de accesul vizual și emoțional la mare — un element definitoriu al vieții locale.
Deși avantajele în materie de protecție sunt evidente, „marele zid anti-tsunami” rămâne un proiect controversat. Japonia, însă, continuă să mizeze pe ingineria masivă ca parte a strategiei sale naționale de prevenire a dezastrelor — o strategie construită din lecțiile dure ale anului 2011 și menită să ofere siguranță milioanelor de oameni care trăiesc pe una dintre cele mai active fâșii seismice ale planetei.
