În legătură cu etimologia cuvântului există mai multe variante.
Astfel, Miron Costin considerau că LER provine din slavul lel (= zeul Cupidon).
Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Gh. Șincai, C. Săulescu sau A. D. Xenopol l-au asociat unei prescurtări a prenumelui Aurelian, potrivit creștinortodox.ro.
Ar. Densușianu consideră că termenul ar deriva din latinul liber = Jupiter Liber ("Jupiter Dăruitorul"), iar B. P. Hasdeu din Lar Dominus, si se intreba: "sa fie Aurelianus sau mai curând Valerianus ?, sa fie el slavicul Lei - Cupidon (Chiac), ori si alt ceva" ?
LER = ALILUIA?
O altă direcție interesantă a exprimat preotul profesor Dimitrie Dan. Potrivit acestuia, LER ar proveni din invocația de origine ebraica, Halleluiah, adaptată în latina Alleluia și in slava Alilughiia. Pe această ultimă filieră ortodoxă termenul ar fi intrat în limba română, după secolul al X-lea.
Teoria a fost susținută și de academicianul Al. Rosetti a reluat ipoteza formulata de Dimitrie Dan si a justificat-o lingvistic a fi cea mai îndreptățită, arătând că ler in limba romana deriva din forma latina alleluia, cu rotacizarea lui -l- intervocalic, fenomen fonetic petrecut in epoca daco-romana.
Etimologia formulată de Dimitrie Dan a fost susținută si de acad. Alexandru Rosetti, care a considerat-o cea mai justificată lingvistic. De altfel, aceasta este și explicația acceptată de Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) : "Cuvânt care apare ca refren in colinde, cărora le da un anumit colorit eufonic (Var. leroi, leroloi, larul, lerului). Probabil lat. (Ha)llelu (iah, Domine)".
FILIERA TRACO-CELTĂ
În ultimul timp au apărut și alte teorii care contestă varianta Dimitrie Dan - Al. Rosetti, indicând originea LERULUI în legătură cu LAIR, zeul marii si al furtunii la celți, căruia i se adaugă elementul de culoare traco-get.
Teoria ține însă mai degrabă de fascinația față de civilizația dacă, legăturile invocate fiind conjuncturale, nu bazate pe raționamente formulate în baza unor argumente de specialitate
LERUL, DISPUTĂ GEOPOLITICO-SEMNATICĂ
O altă direcție, conexă strategiei de minimizare a influenței latine asupra limbii române a fost lansată în 1990 de Academia de Stiinte a R.S.S. Moldova. Autorul Leonid Kuruci a lansat ipoteza că LER ar fi prescurtarea bulgărescului "boleren", boier. Nici această variantă nu rezistă unei analize serioase, pentru că nu întâlnim cuvântul LER în spațiul balcanic slav
Enciclopedia wikipedia susține că lerul este „o denumire specifică, mai exact un regionalism folosit în partea de nord a Transilvaniei, însemnând cuptorul unei sobe de gătit”.
