Un dublu campion mondial la popice, Ilie Hosu, multiplu medaliat european și mondial, susține că, deși a câștigat definitiv un proces împotriva Ministerului Tineretului și Sportului la Înalta Curte de Casație și Justiție, i se refuză în continuare acordarea indemnizației de merit, în timp ce angajații unor federații vor încasa recompense substanțiale pentru rezultatele sportivilor de la Jocurile Olimpice 2024.
„Președinta Agenției Naționale pentru Sport, doamna Elisabeta Lipă, a afirmat, săptămâna trecută, că prin premierea angajaților federațiilor care au obținut medalii la Jocurile Olimpice statul își arată aprecierea. Noi nu cerem să primim recompense pentru munca altora și nici nu contest dreptul cuiva de primi o primă, noi cerem să ni se acorde un drept câștigat prin performanțele noastre, un drept recunoscut definitiv inclusiv prin instanță. Nu cerem decât ceea ce ne oferă legea în urma performanțelor noastre. Mi s-a spus că figurez pe o listă de așteptare la Ministerul Tineretului și Sportului, actuala Agenție Națională pentru Sport. Din 2014 am depus dosarul la Ministerul Tineretului și Sportului, prin adresa nr. 9.456 din 23.09.2014, legea așa spune, că la împlinirea vârstei de 60 de ani se depune dosarul pentru indemnizația de merit. Am deschis o acțiune în instanță, în anul 2016, pentru acordarea indemnizației prevăzute de lege, alături de alți doi colegi, Alexandru Șereș și Alexandru Tudor, iar în data de 27 iunie 2023, ÎCCJ a pronunțat o soluție definitivă, obligând Ministerul Tineretului și Sportului să ne includă pe lista propusă pentru comisie. Hotărârea judecătorească nu a fost pusă în aplicare nici până acum. Nici măcar nu mi se răspunde atunci când întreb de ce nu mi se acordă indemnizația, în condițiile în care alți foști colegi, cu rezultate similare sau mai slabe, deja primesc acești bani. Acum văd că și angajații unor federații vor primi recompense pentru performanțele sportivilor la Jocurile Olimpice. Dacă sportivii nu ar avea performanțe, ei după ce ar mai primi recompense?”, a declarat presei, luni, Ilie Hosu.
Fostul campion a spus că, în lipsa indemnizației de merit, lucrează în continuare ca agent de pază pentru a se putea întreține, deși a trecut de vârsta de 70 de ani, însă simte că nu mai rezistă, având mai multe afecțiuni, inclusiv dobândite în timpul activității sale sportive și că e posibil ca această lună să fie ultima în care mai merge la serviciu.
Ilie Hosu spune că a avut rezultate remarcabile și în calitate de antrenor al naționalei de popice, dar și ca sportiv, fiind membru al lotului național de popice timp de 17 ani, iar alți 8 ani a fost antrenor.
„În anul 1979 am fost selecționat în lotul național de seniori, în care am fost titular până în 1993, când m-am retras din cauza problemelor medicale (...). În 1980 a fost primul an în care am ieșit campioni mondiali. A fost o senzație fantastică, s-a cântat imnul românesc! După care au urmat Campionatele Mondiale de la Brno, din 1982, unde din nou am ieșit campioni mondiali, dar acolo am avut o evoluție foarte bună, decisivă, zic eu, pentru obținerea medaliei de aur. Totuși, cel mai decisiv a fost, în ambele situații, Dumnezeu să-l odihnească!, marele popicar Iosif Tismănari. În "84 am ocupat locul doi la Mondiale, dintr-o greșeală a echipei, după care am mai câștigat o medalie de bronz, în 1992, unde am evoluat sub nivelul așteptărilor mele. În "93 am încercat să mă pregătesc la Târgu Mureș pentru lotul pentru Campionatele Mondiale din 1994, dar organismul meu nu mai răspundea așa cum aș fi dorit eu, iar durerea, coxartroza - care persistă acum și doare tare - m-a oprit. La sfaturile medicului ortoped de la Centrul de Medicină Sportivă "Lia Manoliu" din București m-am retras din lotul național, pentru a nu agrava afecțiunea. Am mai jucat la echipe de club, dar până la urmă tot a trebuit să renunț”, a mai spus Ilie Hosu.
Ilie Hosu a câștigat numeroase medalii internaționale, inclusiv pe cea de argint în Cupa Campionilor Europeni.
Campionul a intrat în contact cu popicele înainte de a pleca în armată, în 1974, iar după satisfacerea stagiului militar, în 1976, s-a transferat la Electromureș Târgu Mureș, unde a început cu adevărat ascensiunea sa.
„Am prins echipa foarte repede. Era nevoie de un junior și acela am fost eu, iar în același an a venit prima selecție la lotul național. Am participat la o selecție la Brașov, unde am intrat cu brio, apoi am devenit campion național la individual juniori. Am fost primul campion național de la Electromureș, am câștigat apoi Cupa Carpați la București, un trofeu internațional la juniori. În anul 1977, la Zagreb, am luat locul întâi la Campionatele Mondiale de juniori, în "78 nu am prins lotul, dar am recuperat în 1979. Am reușit locul trei cu echipa, apoi la perechi am luat locul doi, am pierdut titlul de campion european la două popice, iar la individual am luat tot locul doi. Apoi am trecut la seniori”, a mai spus Ilie Hosu.
