Sfântul Cuvios Ioan Scărarul este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 30 martie și în duminica a IV-a din Postul Mare.
Sfântul Ioan Scărarul este cunoscut și sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Numele de "Scărarul" vine de la principala sa operă, "Scara", unul dintre cele mai valoroase tratate ascetice răsăritene.
La vârsta de 16 ani a fost primit la Mănăstirea Sinai. La 20 ani a fost călugărit de starețul și părintele său duhovnicesc Martirie. După încă 19 ani petrecuți sub îndrumarea părintelui său, Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a petrecut alți 21 de ani în pustnicie, la mică distanță de mănăstire, pustiul Tola devenind casa sa.
Între multele sale osteneli se aflau și acestea: "mânca la masa sa toate cele neoprite de porunca monahicească, însă foarte puțin, încât se vedea că mai mult gustă, decît mănâncă. Cu aceasta zdrobea înțelepțește cornul mândriei, pentru că din toate mânca, ca să nu i se înalțe mintea cu postirea. Dar, gustând foarte puțin, pe doamna și născătoarea patimilor cea iubitoare de dulceți, adică pe îmbuibarea pântecelui, o mâhnea prin înfrânare și prin scurtimea mesei, strigând către dânsa: 'Taci, amuțește!' Iar prin viața cea pustnicească și prin vederea cea rară a fețelor omenești, a stins văpaia cuptorului trupesc, a întors-o în cenușă până la sfârșit și a adormit-o desăvârșit". (Viețile Sfinților)
În urma acestor zeci de ani de viețuire monahală, a fost rugat să primească a fi egumen al Mănăstirii din Sinai.
Egumen fiind, Sfântul Ioan a avut de înfruntat multe ispite, unele venind chiar de la frații săi din mănăstire, care l-au acuzat că vorbește prea mult, pentru a fi lăudat de oameni. Din acest motiv, Sfântul Ioan și-a impus un an de tăcere absolută, revenind la cuvântările sale alese numai după îndelungate stăruințe ale obștii din Sinai și ale altor credincioși creștini care-l cunoșteau.
Despre locul și neamul în care s-a născut Sfântul Ioan Scărarul nu se amintește nimic în lucrarea care relatează viața sa. "Care patrie și cetate a odrăslit și a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceștile lui nevoințe, cu siguranță nu pot spune - zice Daniil monahul, scriitorul vieții acestuia". (Viețile Sfinților)
Însă "unii zic despre dânsul că este fiu al lui Xenofont, iar frate al lui este Gheorghe Arselaitul, numit din naștere Arcadie. Pentru că Arcadie, în rânduiala monahicească, și-a schimbat numele, iar Ioan nu și-a schimbat numele.
Sfântul Cuvios Xenofont și soția sa, Maria, i-au trimis pe fiii lor Arcadie și Ioan în Fenicia, la învățătură, dar naufragiind vasul pe care erau îmbarcați, cei doi au ajuns în Palestina, unde, drept mulțumită lui Dumnezeu că i-a scăpat de înec, s-au făcut călugări în Ierusalim.
Saursă text: Creștinortodox.ro
