Calificările pentru Eurovision nu dezamăgesc nici de această dată, ne fac să ne tăvălim de râs sau să încremenim de uimire. Dora Constantinovici comentează evenimentul pe PANDORA'S.
"Femeia pare supărată și răzbunătoare, este îmbrăcată în rochia ei albastră (jumătate rochie, jumătate armură) și înconjurată de câțiva bărbați semidezbrăcați care dansează unduindu-și șoldurile. Arată spre cer scoate câteva sunete războinice cu pumnul strâns în jurul propriului păr pe care apoi și-l smulge, îl aruncă pe jos și continuă să amenințe cântând sau să cânte amenințând. Trecând peste ceea ce ar putea să-și imagineze marțienii despre civilizația noastră după o astfel de scenă, reprezentanta Moldovei m-a luat și pe mine prin surprindere cu show-ul ei de marți. Recunosc că nu mă aflu printre stâlpii de bază ai publicului țintă al Eurovisionului însă mă așteptam să am parte măcar de un spectacol muzical cinstit. "
Despre alte prestaţii: "Când nu-și smulg părul, în 2014, cântăreții de la Eurovision par doar un fel de clone nereușite ale starurilor pop americane deja consacrate. Aram din Armenia semăna foarte bine cu Mark Anthony, Ucraina a încercat o versiune nereușită a Rihannei – Maria Yaremchuck. Sau devin melodramatici – Belgia le-a cântat mamelor din lumea-ntreagă o lălăială fără început și fără sfârșit, ori cântă ode drogurilor ușoare – lituanienii de la Aarzemnieki au zdrăngănit o piesă pozitivă indie despre o prăjitură pe care urmau să o gătească (presupun că era un soi de apropo la cupcake-urile cu iarbă). N-am înțeles foarte bine nici show-ul aerobic al Tanjei din Estonia, muzical steril. Rusoaicele Tolmachevy (surori gemene și un fel de Britney Spears la dublu) au apărut cu părul împletit într-un soi de coadă comună, îmbrăcate în costume de cavaleri Jedi și cântând un pop ritmat despre dragostea care trebuie răspândită în lume, pe niște acorduri foarte optzeciste. "
