Ultimul nostru concediu a fost de Revelion, petrecut la Roma! Am mai fost si in Grecia , Turcia , Budapesta şi aproape prin toată România! Soţul meu este inginer constructor pasionat de adevarata artă, iar eu pasionată de fotografie, si credeţi-mă pe cuvânt nu mică ne-a fost mirarea când am ajuns în “Oraşul Etern!"
Am să încep prin a relata pe scurt cum ne-am petrecut cele şase zile la Roma. Am ajuns luni de dimineaţa la aeroportul Fiumicino în Roma, acolo ne aşteptau prietenii la care urma să ne cazăm, într-o comună Montorotondo. În această zi am facut cunoştinţă cu comună (arată ca un oraş destul de mare de la noi), dar civilizaţia şi curăţenia spunea multe despre acest dar şi de cei ce locuiau aici! Străduţele erau toate foarte curate, aici toate blocurile şi casele erau în sincron, toate de aceeaşi culoare, balcoanele la fel, totul nou şi frumos!
Am cumpărat hărţi pentru obiectivele turistice şi pentru mijloacele de transport în comun cu care ne-am descurcat de minune! Desi funcţionează ca o capitală modernă, plină de viaţă, asemănătoare oricăreia din capitalele Europei, Roma se evidenţiază totuşi prin faptul că este un vast muzeu în aer liber şi deopotriva în spaţii amenajate, datând de 3000 de ani. La fiecare colţ dai peste monumente antice, peste tezaure de artă şi arhitectură fără vârstă în numeroasele sale biserici, în galerii şi în ruinele protejate. Gazda celui mai mic stat din lume, Vaticanul, Roma are religia în inima sa şi istoria în sufletul său - un oraş care mereu îşi uluieşte şi îşi inspiră vizitatorii. A doua zi am luat autobuzul către Termini staţie foarte mare de metrou şi trenuri care făcea legătura între toate obiectivele turistice din Roma! de la Termini am mers cu metroul către Colosseum care avea sa fie primul nostru obiectiv turistic din acest concediu !De la Termini am luat Roma Pass , billet pentru 3 obiectivele turistice şi pentru transport în comun pentru 3 zile ! Cu Roma Pass am scăpat de multe cozi interminabile la muzee şi nu în ultimul rând la Colosseum !
Colosseumul este, poate, cea mai mare construcţie a Imperiului Roman. Stai la coadă aproximativ jumătate de oră până când treci dincolo de ziduri, acolo unde, cu mii de ani în trecut, gladiatorii se luptau până la moarte, sub privirile a 50.000 de spectatori. Nu te plictiseşte aşteptarea. În faţa ta e istorie. Autorităţile au vrut să învie atmosfera Imperiului Roman şi prin faţă îţi trec bărbaţi îmbrăcaţi în hainele soldaţilor romani. Primul nu vrea să fie fotografiat, pe al doilea însă reuşesc să-l înduplec. Am învăţat că în Roma totul se negociază: de la un produs de firmă din magazin până la umbrela din bambus pe care ţi-o vinde asiaticul la colţ de stradă cu cinci euro. Dacă negociezi, este a ta cu trei euro. Imaginea poetica, pe care ne-o sugereaza legenda, ilustreaza realitatea: în incinta imensului amfitetru din Roma, au pierit, prin moarte violenţă, sute de mii de oameni şi numeroase animale, sub ochii unui public pasionat, în cadrul unor spectacole de o cruzime înspăimântătoare.
De forma eliptică, Colosseumul are axa mare de 188 m , axa mică de 156 m şi înălţimea de peste 48 m (echivalentul a patru etaje, fără a pune la socotelă două etaje de subsol). Arena centrală (86x54 m) este înconjurată de 80 de rânduri de gradene de marmură şi granit, în care puteau lua loc, după aprecierile romanilor, 80.000-100.000 de spectatori. Cifra pare exagerată, capacitatea reală fiind aproximativ de 50.000 de locuri. Zidul exterior şi culoarele principale erau din blocuri de piatră, prinse între ele cu cârlige de fier. Interiorul era realizat parte din piatră, parte din beton, totul fiind îmbrăcat în cărămizi. Lemnul a fost rareori utilizat şi, în general, în cantităţi mici, cu excepţia arenei, care avea podeaua din scânduri. Trapele şi chenpengurile amenjate în duşumea permiteau comunicarea cu instalaţiile de la subsol, unde se găseau canalele de drenaj, cuştile animalelor , depozitele de arme etc. De jur împrejurul amfiteatrului, cele optzeci de arcade de la parter reprezentau intrările pentru public. Două dintre ele - şi anume cele situate la extremităţile axei mici - erau interzise spectatorilor de rând. Ele duceau la două sectoare rezervate, ambele situate la mai puţin de cinci metri de arenă: unul destinat împăratului şi suitei sale, celălat - ambasadorilor şi oaspeţilor de rang înalt. Restul locurilor din preajma arenei erau ocupate de senatori, comandanţi militari şi de alţi dregători cu funcţii importante. În spatele lor urmau 24 de randuri pentru patricieni şi tribuni, apoi 16 rânduri pentru plebei, iar după ele venea " galeria", rândurile cele de mai sus şi mai îndepărtate stăteau femeile.
Începute sub domnia lui Vespasian, în anul 72 e.n, lucrările de construcţie nu atinseseră, în anul 79 e.n, decât trei sferturi din înălţimea prevazută a amfiteatrului. Un an mai târziu clădirea era terminată, astfel încât Titus, fiul şi urmaşul la tron al lui Vespasian, a putut deschide porţile Colosumului, invitând pe romani la primele "jocuri" organizate în noua incintă. Festivitaţile inaugurale au durat nici mai mult , nici mai putin de o sută de zile. La început, s-au înfruntat în arena fiarele: elefanţi împotriva rinocerilor, bivoli sălbatici impotriva urşilor, lei împotriva panterelor. Apoi a venit rândul oamenilor să lupte cu animalele. Iar, în cele din urmă gladiatorii s-au încăierat între ei, pe viaţă şi pe moarte. Cinci mii de fiare au pierit în cursul celor peste trei luni de "jocuri" neîntrerupte. Numărul victimelor nu se cunoaşte, deoarece nimeni nu s-a ostenit să-l înregistreze ; după câte se pare, însă, au căzut jertfă aproape o mie de gladiatori. Se zice că, până şi Titus a plâns la sfârşit, de dezgust faţă de "distractţa" pe care o oferise cocetăţenilor săi.
Forumul roman, odinioară centru agitat al puterii politice, juridice şi comerciale, astăzi este doar un spaţiu gol, marcat de arcuri grandioase, coloane solitare şi pietre sculptate. Aşa cum apare astăzi, ca un ansamblu pitoresc de ruine, cu greu ai putea ghici că Forumul a fost un simbol al mândriei civice mai bine de 1000 de ani. Începutul său umil, în urmă cu peste 3000 de ani, a fost un cimitir mlăştinos pentru satul de pe colina Palatina. Treptat, a crescut şi a căpătat mai multă glorie, pe masură ce creştea şi puterea Romei. Forumul şi-a dobândit adevarata eleganţă începând cu domnia lui Augustus, primul împărat roman, despre care se spune că a făcut din oraşul de caramidă unul de marmură. Astăzi, aici putem admira Arcul lui Septimius Severus, Templul zeiţei Vesta, Templul lui Castor si Pollux, Arcul lui Titus sau Templul lui Saturn.
Piaţa Venezia situată în centrul Romei, Piazza Venezia e cea mai pitorească din tot oraşul. Are o formă dreptunghiulară, iar punctul ei de atracţie este Monumentul lui Vittorio Emanuelle II : un imens ,, Tort de nuntă “ din marmură construit pentru primul rege al Italiei unificate Vitorio Emanuelle II. Datorită poziţiei sale centrale piaţa constituie un loc de plecare convenabil pentru diferite itinerarii turistice, numai că foamea ne slăbea toate puterile de a mai merge, începusem să fac bătăi la talpi şi doar de atât! Eram atat de uimiţi de tot ce ni se întâmpla şi de ceea ce vedeam încât uitam şi de foame şi de orice nevoie, şi cu toate acestea am intrat într-o pizzerie, am mâncat pe fugă mâncarea lor traditională(o pizza şi două pannino) şi fuga din nou cu harta în mână la alte obiective. Bazilica Sf.Maria Maggiore, una din cele mai mari bazilici din Roma din perioada creştinismului timpuriu. Conform datelor istorice, ea a fost construită de Papa Liberius pe locul unde, după apariţia Fecioarei, a căzut zăpada în mijlocul verii. Faţada are trei arcade, pe care e aplicat un mosaic din a doua jum. a sec. 13 , reprezentând miracolul de mai sus menţionat.
În interior naosul are două aripi separate prin coloane splendide din perioada ionică, este remarcabil prin frumuseţea şi solemnitatea sa, şi datorită somptuosului tavan aurit în casete deasupra naosului, probabil opera lui Giulliano Sangallo. Demnă de atentie este şi podeaua în stil cosmateque sec 12.
Fontana de Trevi, dacă urmăreşti cu atenţiile staţiile de metrou, ajungi foarte uşor şi la Fontana di Trevi. Apa vine din izvorul Acqua Vergine. Legenda spune că o fecioară le-a arătat acest izvor soldaţilor însetaţi. Potrivit tradiţiei, trebuie să arunci un bănuţ în fântână ca să fii sigur că te vei întoarce la Roma, dar şi că dorinţele tale se vor împlini. M-am conformat tradiţiei şi am aruncat un bănuţ în fantana promiţând o reîntoarcere în oraşul care m-a fascinat!
Panteonul Cel mai bine conservat dintre toate templele antice, această minune arhitecturală are în vârful cupolei un oculus (ochi) gigant, deschis în permaneneţă către cer. Domul Panteonului este cel mai mare dom zidit din Europa, având înălţimea şi diametrul de 43,3 metri. Spaţiul aerisit, străbătut feeric de razele soarelui filtrate de oculus, îi confera Panteonului un aer eteric.
Când plouă poţi admira apa cum cade gratios prin oculus, scurgându-se pe podeaua din marmură şi dispărând apoi în orificiile din bronz special concepute. Când ninge, e şi mai frumos. Aici se află mormintele a doi regi ai Italiei, precum şi mormântul răsfăţatului artei renascentiste romane, Rafael. Uşile masive din bronz, decoraţiunile din marmură, porticul sau fântâna proiectată de Giacomo della Porta fac din Panteon una din minunile lumii, chiar şi pentru vremurile sale.
Piaţa Navona De la Panteon prin Corso di Rinascimento, am intrat în Piaţa Navona, şi mare surprindere a fost când am văzut câtă aglomeraţie era aici, un târg în ajunul Anului Nou, cu tot felul de bunătăţi traditionale şi casusele, locuri de distracţie pentru cei mici şi tarabe cu multe jucărioare. Am admirat cele trei havuzuri cu care este împodobită piaţa, cel mai renumit fiind Havuzul Raurilor în faţa acestuia fiind amplasată Biserica Sant’Agnese în Agone, o adevarată capodopera arhitecturala în stil baroc a lui Rainaldi îi Borromini, care i-au proiectat faţada şi domul. În interiorul acesteia ne-am retras din marea aglomeraţie şi ne-am odihnit ascultând muzica liniştitoare şi relaxantă după o zi de mers pe jos din muzeu în muzeu. Am ajuns din nou la Termini după lungi căutări a staţiei de metrou care cei drept nu se află departe de noi şi în sfârşit acasă!
Prietenii ne asteptau pentru seara de ajun de Revelion în care ne-au preparat spaghete vongole. Următoarea zi mult mai organizaţi am hotărât să vizităm: Piazza di Spagna, Parcul Burghese, Muzeul de Artă Modernă, Gradina Zoologică, Galeria Borghese şi Piata de’l Popolo!
Elegantă şi frumoasă, Piazza di Spagna constituie un loc potrivit pentru întâlniri în centrul Romei. Fascinaţia sa provine din combinaţia de culori, cu edificile din sec. 18 care o înconjoaraă, cu minunatele flori ce împodobesc scările spaniole, şi cu o atmosferă intensă şi cosmopolită care o domină. Totuşi sufletul acestei pieţe sunt scările care o reprezintă. Continuând plimbarea noastră, intrăm în grădinile mari ale Villei Burghese, cu mulţi pini înalţi şi alţi copaci, gazoane întinse, cu lacuri mici şi havuzuri. Toate acestea creează un anturaj minunat pentru villa Burghese. Mergând mai departe ajungem la Valle Giulia unde este situate Palazzo delle Belle Arti, el adăposteşte Muzeul National de Artă Modernă, fondat în 1883. Galeria conţine operele celor mai renumiţi pictori şi sculptori italieni şi străini din sec. 19 si 20. În apropiere de Villa Burghese se află grădina zoologică fondată în 1911, de la care nu ne-am putut abate, este foarte mare cu multe specii de animale care spre deosebire de animalele din grădina zoo de la Bucureşti aceste au parte de spaţii întinse cu forme de relief şi vegetaţie specifice fiecărei specii, nu custi cu plasă de câţiva metri!
Si în sfârşit iata-ne ajunşi la destinaţia propusă: Muzeul şi Galeria Burghese. Un splendid palat de vacanţă, născut din viziunea unui nepot, extrem de bogat al unuia dintre Papi, Galeria Borghese este unul dintre cele mai frumoase muzee mici din lume. La parter se poate vizita Muzeul Burgesse care ocupă mai multe încăperi, în care se afla cele mai vestite opere ale marilor pictori şi sculptori italieni din sec. 17, 18 , statui şi fragmente de marmură din Antichitate. În holul cel mare se află cele 12 busturi ale Imperatorilor scluptaţi de Giovani Batista în sec. 16. În alte încăperi Casa Nova, David cu Prastia de Bernini, Apollon şi Dafne acelaşi Bernini.
În Galeria Imperatorilor 18 busturi executate de Bernini fiecare bust fiind creat din marmură de mai multe culori. Etajul I găzduieşte Galeria Burghese, cu o colecţie de picturi frumoase ale unor artişti vestiţi inclusiv Rafael ( Luarea de pe cruce ). Am rămas uimiţi de ceea ce s-a putut realiza, de modul în care se poate lucra în marmură având impresia permanentă ca statuile parcă sunt vii, iar picturile şi arhitectura interioară te îndemnau către visare făcându-te să te simţi unul din personajele acelor vremuri în care ai vrea să te cufunzi toată viaţa! Când am ieşit din muzeu am simţit că nimic altceva nu va mai avea să ne impresioneze mai mult decât atât în domeniul picturii, sculpturi şi arhitecturi.
Am plecat către Piazza De’l Popolo unde ne-am mai odihnit după o zi plină! Santa Maria del Popolo Construita deasupra unor morminte de împăraţi, această biserică oferă cele mai bogate expozitţi de artă renascentistă şi baroc, inclusiv capodoperele lui Pinturicchio, Rafael, Caravaggio si Bernini. Maeştrii Renaşterii timpurii, ai Renaşterii propriu-zise şi ai barocului şi-au exersat aici geniul în toate disciplinele : pictură, sculptură, arhitectură şi decorare. Această biserică este, de asemenea, una dintre puţinele cu capelele principale încă intacte, conservând opere de artă care deapănă o legendă completa (cele mai multe dintre capelele italiene au fost distruse, iar picturile lor se află acum în muzee).
În Capela Cerasi, Caravaggio şi Caracci au colaborat cu un specialist in fresce pentru a crea chipurile lui Petru, Pavel şi al Mariei, iar pe arcada, legatura lor cu Cerul. Bernini a schimbat Capela Chigi a lui Rafael, pentru a-l ajuta să-şi clarifice modul în care interacţionează arta sa cu spaţiile mici. Printre principalele exponate din Santa Maria del Popolo se afla Crucificarea şi Convertirea Sfântului Pavel ale lui Caravaggio, Adorarea lui Pinturicchio, mormintele de sub arcele triumfale modificate de Sansovino, sau fereastra cu vitralii executată de Guillaume de Marcillat. În jurul orei 18 am hotărât să facem cale întoarsă către Monterotondo pentrua ne pregati de seara de revelion ce avea să urmeze într-un local românesc ( italienii dupa 12 noaptea trag obloanele la geamuri şi dorm sau joacă cărţi, exclus muzica sau dans), unde am dansat chiuit şi mâncat româneşte (mult). Prima zi după Anul Nou a plouat motiv pentru a ne reface după distracţie iar pe seară am mers la patinoar.
În următoarea zi destinaţia a fost clară : 1. Vaticanul. Acest micuţ oras-stat este căminul Papalitatii, al celui mai mare muzeu al lumii şi al celei mai mari biserici cu uimitoarea sa capodoperă - plafonul Capelei Sixtine, pictat de Michelangelo. Între zidurile Vaticanului se află Catedrala Sf. Petru, minunata Capelă Sixtină, grădini luxuriante, apartamente cu pereţii împodobiţi cu fresce de Fra Angelico, Rafael şi Pinturicchio şi zece muzee. Acestea din urmă includ colecţii de antichităţi egiptene, greceşti, etrusce şi române, arta paleo-creştină, renascentistă şi modernă, dar şi o excepţională colecţie etnografică.
Inima statului Vatican „bate” în centrul Romei Orice muritor de rând care ajunge în Roma nu trebuie să ocolească Vaticanul, „inima” care bate în Roma. Bazilica San Pietro şi Capela Sixtină şi-au câştigat demult celebritatea. Piaţa San Pietro pare că te striveşte sub măreţia sa. Lumina pare că iese din ziduri şi din sculpturi şi se refugiază apoi în apa fântânilor. Bazilica San Pietro, al doilea locaş al creştinătăţii ca mărime, este principalul punct de atracţie din piaţa cu acelaşi nume. Capela Sixtină nu ni se dă voie să imortalizăm celebra creaţie a lui Michelangelor. „No photo!”, „No photo!” se aude la interval de câteva secunde. În camera pictată de Michelangelo sunt doar câteva băncuţe pe care îţi poţi odihni oasele obosite după atâta umblat prin muzeu. Mai sunt câteva trepte de marmură, însă forţele de ordine nu ne lasă să le atingem. Marile creaţii se privesc din picioare.
În ultima zi am preferat să cimentam toate cele văzute şi să ne relaxăm ochii în natură. Ca atare am ales Tivoli : o localitate aflată la 30 de km de Roma, un orăşel cu diferite vestige antice în care am vizitat Villa d’Este , vestita în special datorită grădinilor sale şi numeroaselor havuzuri ( izvoare) cu care este infrumuseţată. Grădina executata în 1550 de Pirro Ligorio constă în două părţi diferie unite prin trei bazine pentru peşti şi prin havuzul lui Neptun.
Partea grădinii de pe pantele colinei pe care vila este amplasată este divizată de un şir de treceri unde se află havuzuri cum ar fi : Havuzul Dragonului, Havuzul Prozerpinei, Havuzul Tivoli numit şi cele 100 de Havuzuri şi Fontana de’l Bicchier One la care construcţie a participat şi Bernini .
În zona de jos a grădinilor sunt nişte grote imaginare pe teme fantastice. Soţul a rămas consternat în câte moduri poate înfrumuseţa un peisaj apa prin curgerea sau statinarea ei iar eu am imortalizat cu contiiciozitate prin fotografie din mai multe unghiri fiecare colţ al grădinii până am epuizat 2GB de memorie ai aparatului.
Aş mai vrea să vă adaug că în tot acest periplu eu şi sotul meu am avut fiecare aparatul de fotografiat imortalizând momentele şi monumentele fiecare prin viziunea proprie. În final văzând toate aceste frumuseţi ale lumii antice ne-am dat seama că tot ce vizitasem inainte de acest concediu fusese de prisos şi fad pălind cu mult în faţa imaginilor lăsate în memorie acest muzeu în aer liber, Roma împreună cu periferile ei , înţelegând că dacă vrem să vedem lucruri cu adevărat valoroase va trebui să vizitezi poli istoriei antice şi anume Roma şi Constantinopol (care urmează a fi vizitat cât de curând) .
