România negociază la Bruxelles menținerea centralelor pe cărbune. Germania și Polonia deja au făcut-o

„Sunt la sediul Comisiei Europene, unde am purtat negocieri intense, încă de azi dimineață, împreună cu colegii mei, în urma unor argumente pe care le aduc de două luni de zile, pentru a păstra în continuare centralele pe cărbune active în sistemul energetic din România”, a declarat Bogdan Ivan.

Acesta a explicat că, în urmă cu cinci ani, România și-a asumat ca până la sfârșitul lui 2025 să renunțe complet la minele și centralele pe cărbune, în schimbul unor miliarde de euro destinate construirii de noi capacități de producție a energiei electrice.

„Cum am ajuns aici? Am ajuns aici pentru că, acum cinci ani de zile, cei care au decis în dreptul României, au asumat că, până la finalul anului 2025, România să renunțe total la minele pe cărbune și la centralele pe cărbune, cu condiția de a primi miliarde de euro prin care să facă noi capacități de producție a energiei electrice. Miliardele de euro s-au primit la nivelul României, dar proiectele de centrale pe gaz, care au trebuit să nu crească centrale pe cărbune, sunt în continuare pe hârtie”, a precizat ministrul.

Creșteri suplimentare de prețuri la energie

Ivan a avertizat că, dacă centralele pe cărbune ar fi închise conform termenului stabilit, România s-ar confrunta cu creșteri suplimentare de prețuri la energie, pierderea a mii de locuri de muncă la Complexul Energetic Oltenia și în Valea Jiului, dar și cu imposibilitatea de a compensa în timp scurt întârzierile din proiectele alternative.

„Sper din suflet că, după ce am adus argumente foarte clare cât de importante sunt pentru România, ca să păstrăm în continuare aceste grupuri, Comisia Europeană să înțeleagă, să accepte ceea ce am propus cu argumente foarte clare și să păstrăm, să reușim să amânăm acest termen, cu condiția foarte clară pe care mi-o și asum, să punem în loc noi capacități de producție energie electrică de gaz, tocmai pentru a tempera prețurile și pentru a avea în continuare energie electrică în România”, a subliniat ministrul.

„E foarte complicat ca, în câteva luni de zile, să rezolv probleme făcute în ultimii cinci ani de zile în care s-au mișcat doar proiecte pe hârtie și care nu reușesc să ducă mai departe energie în companiile românești și în viața oamenilor. Vă țin la curent cu acest subiect extrem de important pe care îl tratez ca prioritate zero în această etapă a mandatului meu”, a conchis Ivan.

Germania nu renunță la gaze, Polonia nu renunță la cărbune

Ministrul economiei şi energiei din Germania Katherina Reiche este supranumit „minis­trul gazelor“. Aceasta pentru că insistă ca Germa­nia să-şi extindă flota de centrale electrice pe gaze naturale. Noile unităţi ar trebui să înlo­cuiască centralele pe cărbune, un pas în tranziţia spre energie mai curată. Doar că gazele naturale nu sunt energie verde, aşa că supranumele de „ministrul gazelor“ îi este dat Katherinei Reiche în sens depreciativ de către ecologişti.

Pentru ca Germania să poată construi noi centrale pe gaze, are nevoie de aprobarea Comi­siei Europene. Ministrul a obţinut avize favorabile pen­tru mai bine de ju­mătate din viitoarea flotă şi se aşteaptă ca lucrurile să meargă bine şi pentru restul.

Astfel, Germania ră­mâ­ne dependentă de gaze naturale. Însă este într-o situ­aţie diferită de cea de dinaintea crizei europene de energie provocată de pierderea accesului la gazele ruseşti. Cea mai mare economie europeană are noi surse şi şi-a dezvoltat în ritm record terminale de import de gaze naturale lichefiate. Gazele ieftine ruseşti ar fi trebuit să facă din Germania un centru european al energiei şi să aducă avantaje competitive industriei.

În statul vecin Polonia, cea mai mare eco­nomie est-europeană, noul ministru al energiei vede pentru cărbune un rol în viitorul „verde“. Cărbunele este mai mult decât o sursă de ener­gie în Polonia. Economia poloneză a fost clădi­tă cu energie din cărbune, comunităţi întregi şi tradiţii s-au dezvoltat în jurul acestui combus­tibil. Minele şi minerii au un statut aparte. De aceea, cărbunele şi mai ales renunţarea la el pentru înverzirea economiei sunt chestiuni politice delicate.

Ministrul Milosz Motyka, în vârstă de doar 32 de ani, născut într-un voievodat cu tradiţie în industria cărbunelui şi metalurgică şi membru al unui partid conservator, spune că vrea o cale moderată pentru Polonia în atingerea obiecti­ve­lor climatice, permiţând ca unele din termo­centralele pe cărbune să continue să producă energie până în 2040. Aceasta nu înseamnă că guvernul va pune frână dezvoltării regenera­bilelor. Motyka este un adept al energiei regenerabile şi promovează un plan de relaxare a regulilor pentru construcţia fermelor eoliene onshore, arată Bloomberg.

Energia eoliană este specificul Poloniei în această direcţie. Premierul Donald Tusk vrea ca energia curată să fie un motor al economiei poloneze. Pe de altă parte, guvernul său critică politicile de mediu „prea riguroase“ ale Comi­siei Europene. Nu este singurul. Niciun guvern polonez nu-i poate ignora pe cei 70.000 de mineri care lucrează în minele din sudul ţării. Sindicatele lor sunt puternice, iar statul subven­ţionează industria cărbunelui, pentru acest lucru doar în 2025 fiind alocaţi 9 miliarde de zloţi (2,1 miliarde euro).

Polonia este ţara din UE cu cea mai mare dependenţă de cărbune. Germania a început să-şi reducă simţitor această dependenţă după 2000, când cărbunele producea 50% din energie. Ponderea este în prezent de circa 20% şi se doreşte ca până în 2038 cărbunele să dispară complet dintre sursele de energie. În lipsa energiei nucleare, între cărbune şi energia verde stau gazele naturale.

Ani de zile companiile de energie germane au aşteptat licitaţiile pentru termocentralele pe gaze care să înlocuiască centralele pe cărbune. Ministrul Katherina Reiche tocmai le-a anunţat că aşteptarea s-a sfârşit. „Am reuşit să nego­ciem aprobarea (din partea Comisiei Europene – n.r.) pentru semnificativ mai mult de jumătate din centralele pe gaze. Vă vom comunica mai multe când finalizăm condiţiile“, a spus ea, citată de ziarul de afaceri Handelsblatt. Con­struc­ţia de noi centrale pe gaze ar trebui să asigure o sursă de energie de încredere.

Acordul de coaliţie prevede încurajarea construirii de centrale pe gaze cu o capacitate de 20 gigawaţi până în 2030. Acestea vor avea rol de producători auxiliari, pentru perioadele fără vânt şi soare. Deoarece guvernul vrea să se implice financiar în aceste proiecte, CE trebuie să-şi dea acordul. Reiche a anunţat în urmă cu câteva săptămâni că urmăreşte o soluţie „rapidă“ pentru construirea a 5-10 megawaţi.

Un plan anterior prevedea ca noile centrale să poată funcţiona şi cu hidrogen, fie de la început, fie prin conversie. În noul plan, se pare, nu există cerinţe stricte în privinţa folosirii hidrogenului. În prezent, producţia de hidrogen verde (produs cu ajutorul energiei verzi) din Germania este aproape zero. Şi producţia de hidrogen „murdar“ este nesemnificativă, acest combustibil fiind mult mai scump decât, spre exemplu, gazele naturale.

Energia verde şi politicile pentru climă sunt învinovăţite că duc la dezindustrializarea Germaniei. Reiche vrea să schimbe ceva. Printre criticii politicilor ministrului economiei şi energiei se numără Thomas Heilmann, preşedintele Uniunii pentru Climă. „Fiecare subvenţie nouă pentru centrale pe gaze va împinge în sus costurile cu electricitatea deoarece preţurile gazelor naturale vor deveni din ce în ce mai mult etalonul pentru toată piaţa electricităţii“, a spus el.