„Lenuța Păsărică a lui Briceag”. Istoria neromanțată a Elenei Ceaușescu - „geniul răului” și una dintre cele mai hulite femeie din România comunistă

Lenuța provenea dintr-o famile de țărani săraci, așa cum avea să mărturisească. Tatăl său se numea Nae, iar mama Alexandrina. Aveau patru hectare de pământ și o casă țărănească de locuit, scrie Adevărul.

Tatăl Lenuței era poreclit „Briceag” fiindcă pentru a-și rotunji veniturile familiei a început să vândă bricege, cuie, ace, ață, un soi de magazin gospodăresc al vremii. Lenuța era la rândul său poreclită „Păsărica”, dintr-un motiv oarecum intim: la un moment al vieții ei s-a aflat că nu purta lenjerie intimă.

Era înaltă și tăcută, preferând să stea, mărturisea preotul satului, ore întregi în clopotniță și să se uite după păsări sau să facă plimbări prin pădure. „După Revoluție, au ieșit la iveală, însă, câteva zvonuri din partea locului, care păreau să i se potrivească.

„Era subțire și înaltă. Iar în sat, i se spunea „Păsărica”. Și asta fiindcă nu obișnuia să poarte chiloți”, preciza  Edward Behr în lucrarea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite”.

Personalitatea i se potrivea perfect lui Nicolae Ceaușescu, copilul din Scornicești care este descris aproape în același mod, tăcut, introvertit, cu un defect de vorbire care îl făcea să fugă de ceilalți. Lenuța nu a făcut mai mult de patru clase. La fel ca viitorul soț, nu avea o înclinație către învățătură fiind o elevă slabă. De altfel nici părinții nu-și doreau să devină o intelectuală. După cele patru clase absolvite au ținut-o pe lângă casă.

Textilista care s-a iubit cu fratele lui Nicolae Ceaușescu

Abia la 17 ani, Lenuța se desprinde de casa părintească și, la fel ca Nicolae, pleacă către București, locul unde toți sperau să-și câștige pâine, având în vedere sărăcia satelor din Câmpia Română. În 1936 ajunge ucenică, adică muncitor necalificat la uzinele de textile Lantex.

A fost adusă în capitală de Gogu Petrescu, fratele ei mai mare. În timp ajunge textilistă cu acte în regulă și se apropie de cercurile comuniste, tot datorită fratelui ei Gogu. De altfel Gogu a fost și arestat o perioadă înainte ca Lenuța să ajungă la București pentru activitatea sa în Partidul Comunist.

Așa l-a cunoscut pe Marin Ceaușescu, viitorul său cumnat. Unul dintre membrii anturajului său scria că Lenuța s-a iubit cu Marin Ceaușescu înainte să-l cunoască pe Nicolae. Așa a ajuns în „Cercul Cultural Muncitoresc” și mai apoi în 1937 devenea membră a Partidului Comunist Român.

Nu a participat însă la nicio acțiune, deși ulterior în anii 70 au fost trucate poze care-i plasau pe soții Ceaușescu la mari mitinguri muncitorești.  Nu a fost de altfel nici în vizorul autorităților, tocmai fiindcă nu desfășura acțiuni notabile în ilegalitate. La fel ca Nicolae Ceaușescu, era o tânără de la țară, pierdută în Bucureștiul cosmopolit și care nu a reușit să se adapteze.

Amor muncitoresc la Jilava și mariaj sărbătorit cu țuică și brânză

Lenuța Petrescu sau Elena Petrescu cum avea să-și spună în București, nu părea să aibă în față un viitor prea strălucit. Era o simplă textilistă, iar partidul din care făcea parte era o grupare marginală, cu puțini membri, scos în afara legii.  Soarta a făcut însă ca Lenuța lui „Briceag” din Petrești să se întâlnească cu Nicolae Ceaușescu, ucenicul cizmar din Scornicești.

Cei doi s-au întâlnit prima dată la un bal muncitoresc. Pe 13 august 1939, muncitorii din industria textilă, pielărie și încălțăminte au organizat un bal proletar în Parcul Veseliei din Ferentari. Erau peste 1.000 de participanți, cel puțin așa spuneau agenții Siguranței infiltranți printre muncitori.

Evenimentul serii era gala concursului de frumusețe ce avea să o desemneze pe „Regina Muncii”. Câștigătoarea nu era neapărat cea mai frumoasă, ci exact cea care reușea să vândă, pe loc, cele mai multe cărți poștale.  Lenuța era implicată în concurs și a fost remarcată de tânărul Nicolae Ceaușescu, deja membru al comisiei centrale a tineretului comunist.

Atras de Lenuța, acesta ar fi luat bani de la măcelarul Iftimie Iliescu și a reușit să cumpere suficient de multe cărți poștale în așa fel încât Elena Petrescu să ajungă „Regina Muncii”.  Gestul tandru a impresionat-o decisiv pe Elena Petrescu. Cei doi aveau să formeze un cuplu. La un moment dat, în 1940, Ceaușescu ajunge după gratii, din cauza activităților sale în ilegalitate. Este internat la Jilava.

Dragostea dintre cei doi era însă năvalnică. Elena vine să-și viziteze iubitul la pușcărie. Deși era interzis membrilor de partid să aibă legături amoroase în pușcărie, Nicolae a ignorat totul pentru Lenuța lui „Briceag”. Ba chiar a reușit să mituiască un gardian pentru ca cei doi să poată beneficia de momente de intimitate.

Mai precis, Ceaușescu pleca sub pază să fie consultat de un dentist. Se opreau la o casă conspirativă. Ceaușescu se întâlnea cu Lenuța, iar gardianul aștepta afară ca cei doi tineri comuniști să-și isprăvească amorul. Iar lucrurile s-a repetat de mai multe ori. Partidul a reacționat și a deposedat-o pe Elena din funcțiiile mărunte pe care începuse să le dețină în partid.

Tot pe atunci și-a pierdut și locul de muncă în fabrică. A rămas însă fidelă lui Nicolae Ceaușescu, iar după ce acesta a ieșit din pușcărie a continuat relația și a introdus-o din nou în structurile partidului. În anul 1947, cei doi s-au și căsătorit.

Era luna decembrie, frig, Lenuța însărcinată în luna a șaptea cu Valentin Ceaușescu. Ca doi comuniști sadea, cei doi s-au căsătorit doar civil, fără preot, fără ceremonie religioasă.  Au sărbătorit evenimentul, tot muncitorește, cu un kilogram de brânză sărată și o sticlă de rachiu. Ceaușescu a reușit să se strecoare tot mai sus în structurile de partid, trăgând-o după el și pe Lenuța lui „Briceag”. În cele din urmă au ajuns cuplul care a condus destinele României comuniste timp de mai bine de trei decenii.