Fiul disidentului Gheorghe Ursu a declarat, la REALITATEA PLUS, că Parchetul Militar nu a dorit niciodată finalizarea dosarului Revoluției sau al revoltei de la Brașov și că, cel puțin pe vremea comunismului, parchetele militare erau în totalitate la dispoziția celor de la Securitate, mai ales în dosare politice.
„Prin acesastă scrisoare cer autoritaților să faciliteze înființarea unui serviciu pentru cercetarea crimelor Securității. De 31 de ani Parchetul Militar a acoperit crimele Securității. Am în posesie mii de documente pe care le-a avut și Parchetul Militar, dar nu le-a folosit. Am avut un document în care este publicată discuția între un anume ofițer de la Securitate și Iulian Vlad despre lupta de gherilă urbană, care mergea după niște reguli stricet, document pe care care l-am găsit la arhiva CNSAS. Ei voiau readucerea lui Ceaușescu la putere. Procurorii le-au văzut, le-au citit, dar sub Ceaușescu, în general parchetele militare erau oamenii Securității. Și în cazul tatălui meu, procurorii militari au făcut jocul Direcției a-VI-a. Sunt dosare care arată că procurorii militari erau parte a Securității. Nici azi procurorii nu fac dosare, cum nu au făcut nici în dosarul Brașov. Este o șansă să se finalizeze dosarul Revoluției dar și al revoltei de la Brașov, pentru că probele sunt în dosar. Important este să se vrea”, conchide Andrei Ursu.
Fostul procurori militar Dan Voinea a declarat, pentru REALITATEA PLUS, că, mai ales în cazul dosarele politice, cum este și cel al disidentului Gheorghe Ursu, procurorii doar semnau dosarele venite de la Securitate, toate fiind finalizate cu condamnări.
„Eu nu am văzut acest document de care vorbește Andrei Ursu, iar Securitatea nu mi-a pus la dispoziție filmări, fotografii sau raporatele și sintezele lor zilnice. Cred că demersul domnului Ursu este unul de o importanță majoră. Sper ca președintele și premierul să înțeleagă importanța acestui demers. Cei care au venit după mine la conducerea Parchetului Militar nu au ținut cont de documentele puse la dispoziție. Știu sigur că dosarele care veneau de la Securitate, majoritatea dosare politice, erau doar semnate de către procuror, fiindcă ele mergeau direct la condamnări.
Poate fi soluționat dosarul Revoluției, pentru că sunt infracțiuni contra umanității, deci, nu se prescriu, iar asta înseamnă că încă se poate face anchetă.
Acest dosar privind victimele din 1989 are o istorie ciudată, din cauza politicenilor care au tot intervenit. Până în 1995, au fost soluționate cu NUP (Neînceperea Urmăririi Penale), iar după aceea, ca urmare a plângerilor, au fost redeschise aceste dosare. Cel mai important lucru l-a făcut fostul președinte Emil Constantinescu. A obligat parchetele militare să reia cercetărrile. Pe timpul lui au fost trimise în judecată, cu condamnări, acuzații din procesele dosarelor cu victime de la Timișoara, Cluj sau Oradea”, a declarat fostul procuror militar.
