Studiul făcut de o clinică medicală din România, demarat în august 2020, în București și Cluj, s-a bazat pe folosirea testului de anticorpi IgG anti-Nucleocapsidă – anticorpii specifici bolii. În timp ce faza I a studiului a evaluat răspunsul imun la 43-56 de zile de la primirea rezultatului pozitiv la testarea RT-PCR, faza a II-a examinează gradul de protecție după o perioadă de timp mai mare, de 180 de zile de la depășirea fazei acute a bolii. În faza II a studiului au fost testați doar pacienții care aveau un răspuns imun detectabil la prima testare, pentru a observa evoluția în timp a anticorpilor post COVID.
Studiul arată că, la jumătate de an, foștii pacienți sunt și mai puțin protejați: doar 47% au mai prezentat anticorpi detectabili.
Anterior, faza I evidențiase anticorpi la 79% dintre persoane, la mai puțin de 3 luni de la testarea RT-PCR pozitivă. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între femei și bărbați.
Studiul a remarcat că 17% dintre cei vindecați, care au realizat un test RT-PCR după faza acută a bolii, au prezentat rezultate pozitive. Un singur pacient a înregistrat un test RT-PCR pozitiv în contextul apariției de noi simptome sugestive COVID-19.
Cazuistica internațională cuprinde puține descrieri care să indice faptul că, în astfel de cazuri, este vorba despre o reinfectare, limitarea certificării acestora fiind impusă de necesitatea secvențierii suplimentare și a integrării într-un context epidemiologic bine documentat.
"Deși azi știm mult mai multe despre acest virus și afectarea pe care o poate produce, studiile sunt în continuă desfășurare și metodele de protejare eficientă sunt permanent testate. Impactul imediat al acestor concluzii se răsfrânge asupra protecției suplimentare pe care trebuie să o oferim cadrelor medicale implicate în tratarea pacienților COVID-19 și expuse riscului infectării recurente, dar și a societății per ansamblu", declară dr. Teodora Ionescu, medic specialist epidemiolog.
Simptome persistente după vindecare
44% dintre persoanele din studiu au prezentat simptome post vindecare, dintre care cele mai frecvente au fost: tuse, oboseală, lipsa gustului, lipsa mirosului, dificultăți respiratorii, căderea părului, dureri musculare sau insomnii.
Un studiu The Lancet Psychiatry lansat recent anunța sechele neurologice și psihiatrice cu o incidență de 34% a pacienților care au avut COVID-19, în primele 6 luni de la vindecare. Alte studii internaționale confirmă persistența simptomelor post vindecare, în diferite grade de afectare și necesități de reinternare.
59% dintre pacienții cu rezultat de anticorpi detectabili la 180 de zile de la vindecare nu au prezentat simptomatologie persistentă după ieșirea din izolare. Așadar, persistența simptomelor post-COVID nu pare să se coreleze cu persistența anticorpilor IgG detectabili.
Numeroase alte studii internaționale au arătat că, după vindecare, pacienții nu mai sunt contagioși, în ciuda unei eventuale persistențe a unor teste RT-PCR pozitive. Excepțiile se înscriu în categoria unor situații specifice, de pacienți imunodependenți sau cu forme severe de boală.
