Americanii au conștientizat pericolul mai târziu. Povestea inițială din China nu i-a speriat
Daniela H. nu a crezut că virusul corona se va rostogoli ca un joc de domino din China și până în SUA, via Europa. Mai mult, ea spune că jurnaliștii americani au început să trateze serios subiectul de-abia în momentul în care COVID-19 făcea ravagii în Italia și în alte state de pe bătrânul continent. Toate aceste notații vin să completeze tabloul domestic, în care băiatul de zece ani se desfășoară zi de zi.
„Dovada schimbărilor cauzate de pandemia COVID-19 stă și-n faptul că încerc să mă concentrez la această mărturisire pe fundal de muzică din desene animate mereu la un volum prea ridicat. Alergăturile dintr-o cameră în alta ale băiatului meu de zece ani în ritmul unei turme de elefanți înseamnă uși trântite și salturi triple pe canapea.
Am urmărit traiectoria noului coronavirus așa cum obișnuiam s-o facem cu trecerea Anului Nou prin fusurile orare. Cât criza era la apogeu în China, parcă nici nu eram convinși că va ajunge vreodată în Statele Unite. Când Europa a fost prinsă în vârtejul virusului, au început și știrile americane să trateze subiectul serios, cu convingerea că va putea noul virus traversa fără probleme oceanul. În momentul în care scriu, o treime din toate cazurile confirmate în întreaga lume se află pe teritorul Statelor Unite, iar metropolele cu cea mai mare concentrație a populației au fost lovite cel mai crâncen, de exemplu zona New York-ului raportând aproape jumătate din toate cazurile confirmate în Statele Unite.
Consider că virusul a reușit să se răspândească cu atâta viteză și pentru că libertatea de mișcare a fost ultima dintre libertățile temporar reduse, iar granițele dintre statele uniunii sunt simbolice. Se cunoaște afinitatea americanilor pentru ”liberty”! Singura dovadă a călătoriei dintr-un stat în altul o reprezintă plăcuțele de înmatriculare, și de aceea am înțeles că una din măsurile luate de unele state este inspecția vehiculelor cu numere de înmatriculare în alt stat decât unde se află vehiculul.”
Spațiul se contractă, iar timpul se dilată
Creșterea unui copil cu nevoi speciale (autism) înseamnă o pre-adaptare la izolare. Cel puțin asta susține Daniela H., care remarcă și vulnerabilitatea acelor persoane din State, care în această perioadă sunt nevoite să folosească transportul în comun.
„Deși locuim în Texas, mă identific cu universala categorie a părinților cu copii de vârstă școlară, a căror existență s-a schimbat radical în această perioadă doar prin faptul că s-au închis clădirile școlilor în multe părți ale lumii, iar educația a trecut pe modelul online, ceea ce a avut un efect domino asupra tuturor celorlalte aspecte din structura unei zile.
Fiind și părintele unui copil cu nevoi speciale (autism), provocarea a venit și cu încercarea de a stabili o nouă rutină funcțională într-un model de spațiu-timp în care spațiul se contractă, iar timpul se dilată. Recunosc, sunt zile în care acoperim cu prisosință nevoile de bază, adică somn din plin, spălat, mâncare cât mai sănătoasă, și mișcare pe cât e posibil, iar educația ocupă o mai mică parte a zilei. A gestiona eficient o situație de criză, mental și emoțional, tot educație se poate numi, zic eu.
Trăind cu autism în societatea americană, ne considerăm pre-adaptați unei oarecare izolări, și consecință a diagnosticului, și prin structura societății americane în sine, care tinde mai mult spre individualism decât alte culturi: mulți americani locuiesc în case, și nu în apartamente, infrastructura încurajează circulația masivă cu vehicule personale, sistemul de transport în public fiind destul de firav, însă nu inexistent.
Aici mă gândesc că totuși una din cele mai vulnerabile segmente ale societății, cea care nu-și permite un vehicul și trebuie să folosească transportul în comun, ajunge să fie și una din cele mai expuse la a se infecta cu noul coronavirus. ”
Texasul, afectat economic de criza SARS-CoV-2. Prețul benzinei, la un minim istoric
Unul dintre cuvintele acestor zile în comunitatea în care trăiește Daniela H. este solidaritatea. Între părinți, între copii de la școală, între cadrele didactice. Un club de lectură virtual poate fi o soluție interesantă în această perioadă sensibilă cu care se confruntă întraga omenire.
„Totuși, când izolarea e singura opțiune, am observat că americanii realizează asta, și fac un efort pentru a o traversa: am văzut oameni făcându-și (prietenește!) cu mâna unii altora la semafor, părinții de la școala băiatului meu s-au adunat într-un grup online și comunicăm mult mai mult decât o făceam înainte, când doar ne duceam copiii la școală, și apoi pornea fiecare în drumul lui. Împreună cu câteva mame ale colegilor de școală am început un club de lectură virtual, care ne susține în această perioadă.
Trăind pe tărâmul american mustind de petrol, suntem și noi acum afectați financiar de căderea pieței. Nu cred să mai fi văzut prețul la benzină atât de mic, de când am venit în Statele Unite. Poate și acesta va fi un punct de turnură, de la combustibilii fosili la alternative care nu vor fi chiar atât de afectate în situația unui nou impas mondial.
Cred că am realizat un lucru important: acest virus ne-a pus pe toți în aceeași oală, iar micile sau marile diferențe dintre noi pălesc în fața acestei amenințări globale, și nu reprezintă resurse suficiente pentru a ne baza numai pe noi înșine.”
