“Cam toate ţările au promovat în ultimul timp politici de reducere a deficitelor fiscale. Problemele pentru România sunt în direcţia opusă, anticipările Comisiei Europene sunt că există un risc serios ca anul viitor să ajungă la un deficit de peste 3%, iar România să intre în procedura de deficit excesiv”, a atras atenţia Păuna la o conferinţă pe tema politicilor economice pentru creştere sustenabilă, organizată de Ministerul Finanţelor.
El a arătat că există riscul anul viitor ca deficitul fiscal al României să se situeze peste media statelor UE28, ceea ce nu s-a mai întâmplat de mult timp.
Păuna spune că o serie de politici pot fi corectate pentru a evita în 2017 intrarea în procedura de deficit excesiv, una dintre măsuri vizând creşterea veniturilor la buget prin dividendele companiilor de stat, în special cele din sectorul energetic, care “stau pe o lichiditate substanţială”.
Comisia Europeană estimează pentru anul viitor un deficit bugetar de 3,4% din PIB, în urcare de la 2,8% în acest an.
Pe de altă parte, ministrul Finanţelor, Anca Dragu, spune că Guvernul îşi menţine proiecţia de deficit pentru 2017 la 2,8% pe ESA şi că se va încadra în nivelul de 2,8%-2,85%.
“Aşa cum arată prognozele noastre, deficitul bugetar este sub 3%, undeva la 2,8% pe ESA, anul acesta este 2,95%. Deci începem acest proces de consolidare treptată. Estimările Comisiei Europene arată un deficit ceva mai mare, care provin dintr-o diferenţă a cadrului economic”, a explicat Dragu.
Potrivit ministrului, guvernul crede în continuare că se va încadra în ţinta de deficit, cu măsurile deja prevăzute în Codul Fiscal, dar fără măsura de reducere a contribuţiilor de asigurări sociale cu 5 puncte procentuale.
Economistul Băncii Mondiale atrage atenţia însă că presiunile fiscale sunt importante şi pe termen lung, care vin din fondul public de salarii, care este cel mai mic din Europa, precum şi din educaţie, unde cheltuielile sunt cele mai mici.
Mai există presiuni din sănătate, cheltuielile fiind printre cele mai mici în acest domeniu, din pensii, unde se înregistrează un raport între beneficiari şi contributori de departe cel mai rău din Europa, imposibil de corectat pe termen scurt sau mediu.
