Oamenii de știință afirmă, într-un studiu publicat în revista "Geoscience", că au găsit semne, în curioasele linii desenate pe pantele planetei, prezența de minerale sărate "hidratate", care ar necesita prezența apei pentru formarea lor, informează HotNews.ro.
"Aceste rezultate sprijină puternic ipoteza că liniile conțin apă lichidă în sezoanele calde, de pe Marte, și în zilele noastre", potrivit sursei citate.
Astrofizicienii au emis de mult timp ipoteza că aceste linii, care apar sezonier, pot fi formate de scurgeri de soluții sărate pe planeta roșie.
Liniile, care pot ajunge și la cateva sute de metri lungime și cinci metri lățime, apar pe pantele planetei în sezoanele calde, după care dispar când temperaturile scad.
În aprilie, oamenii de știință scriau, tot în "Nature Geoscience", că perclorații de calciu sunt "generalizați" pe suprafața lui Marte. Percloratul, un tip de sare similar celui evocat astăzi, este foarte absorbant și scade punctul de înghețare a apei, astfel încât aceasta rămâne lichidă, la temperaturi reduse.
Noul studiu, coscris, în parte, de aceiași oameni de știință, aduce noi dovezi legate de existența acestor fluxuri de saramuri.
În urmă cu doar câteva decenii, oamenii de știință considerau ideea vieții extraterestre ca fiind una improbabilă, însă, în prezent, NASA crede că este doar o chestiune de timp până când savanții vor descoperi dovezi ale vieții pe alte corpuri cerești, din Sistemul Solar. În acest sens, Agenția Spațială Americană se concentrează, în prezent, pe detectarea unor eventuale urme de viață, pe Marte, în timp ce Agenția Spațială Europeană (ESA) analizează Luna, se preciza într-un articol despre panspermie, publicat, în august, în revista științifică britanică "New Scientist", citat de Dailymail.co.uk.
Oamenii de știință încearcă, de foarte multă vreme, să înțeleagă felul în care Marte s-a transformat dintr-o planetă caldă, umedă, probabil asemănătoare cu Terra, în istoria ei timpurie, în planetă rece, uscată și deșertică, din zilele noastre.
Pe lângă dovezile care au demonstrat, deja, existența pe Marte a unor văi de râuri, izvoare și minerale hidratate, oamenii de știință care studiază anumite molecule cu rol de marker, din atmosfera marțiană, au ajuns la concluzia că această planetă a avut, probabil, în trecutul ei un ocean cu o adâncime de peste 1,6 kilometri și care acoperea mai mult de jumătate din emisfera ei nordică.
Marte ar fi pierdut, de-a lungul istoriei, circa 87% din cantitatea ei totală de apă. În prezent, cele mai mari rezervoare de apă, cunoscute de pe Marte, se află în calotele ei polare.
