Situată în partea stângă, imediat sub coaste, splina este implicată în diverse procese ale organismului. Splina filtrează sângele de elemente nedorite (microbi, paraziţi, bacterii), elimină globulele roşii îmbătrânite şi produce substanţele necesare corpului pentru a lupta cu diverse infecţii.
Splina este un organ mic, are dimensiunea de 11 cm, greutatea sa variind între 50 şi 250 de grame. În mod normal, splina nu se simte la palpare. Atunci când ea ajunge şi depăşeşte greutatea de 400-500 de grame vorbim despre splenomegalie, termen care defineşte creşterea în dimensiuni a acestui organ.
Există o serie de boli care duc la creşterea splinei. „Leucemiile, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, ciroza hepatică de diferite etiologii (virale, toxice), tuberculoza, malaria, sifilisul, mononucleoza infecţioasă („boala sărutului”), hepatita infecţioasă şi talasemia (boală ereditară care afectează capacitatea organismului de a produce hemoglobină) sunt câteva dintre cauzele măririi în volum a spinei”, afirmă Garofiţa Nicolae, medic primar medicină de familie la Clinica Garomed din Bucureşti.
Mărirea splinei poate da o uşoară durere abdominală, care iradiază în umărul stâng, oboseală, ameţeli şi senzaţia de saţietate rapidă. La aceste simptome se adaugă cele specifice bolilor care au cauzat splenomegalia: frisoane şi febră în infecţii, paloare şi anemie în bolile de sânge, scădere în greutate în leucemie.
Diagnosticul de splină mărită se pune în urma ecografiei abdominale. Nu există un tratament anume pentru splenomegalie, terapia bolii de fond ducând de obicei la revenirea splinei la dimensiunile normale.
Creşterea în volum a splinei poate favoriza ruperea acesteia, care duce la revărsarea unei cantităţi mari de sânge în abdomen, producându-se hemoragie. Aceasta este o urgenţă medicală, ruperea splinei putând pune în pericol viaţa persoanei afectate. De cele mai multe ori, ruperea splinei este însoţită de dureri abdominale intense, de confuzie, de leşin şi de tulburări de vedere (privire înceţoşată). Această complicaţie mai poate apărea şi în urma unor accidente sportive sau rutiere ori după lovituri puternice în zona splinei, conform clicksantate.ro.
Leziunile mici la nivelul splinei se pot trata fără operaţie, însă în cazul celor severe, este nevoie de reparaţie chirurgicală sau chiar de scoaterea acesteia. Cele mai multe operaţii de extirpare de splinei (splenectomie) se efectuează laparoscopic, prin incizii mici. În cazul în care apar hemoragii masive, este nevoie de transfuzii de sânge.
