Au mai rămas doar câţiva în tot judeţul Hunedoara, dar refuză să se dea bătuţi în fata progresului tehnologic şi a marilor companii. Este vorba de două familii de vărari, oameni care din moşi-strămoşi au învăţat această meserie.
Spun că le este greu, că munca e istovitoare, iar varul se vinde din ce în ce mai greu. Nu vor să renunţe însă la această meserie, pentru că este singura modalitate cinstită de a câştiga bani. Vărarii lucrează doar primăvara sau toamna, iar acum, vremea frumoasă i-a scos la muncă.
Cum a venit căldura, vărarii din comuna hunedoreană Buceş au şi început treaba, la poalele muntelui Vâlcan, o rezervaţie naturală de calcar. De aici îşi iau materia primă.
Dintr-un cuptor, vărarii scot cel mult 1200 de kilograme de var praf. Pentru că arderea calcarului durează mult, vărarii nu pot umple cuptorul decât de două ori pe lună. Mai greu este că nu prea se mai găsesc clienţi pentru ei.
Vărarii îşi vând marfa prin târguri sau colindând satele din jur. Sunt însă şi clienţi care preferă să ia varul direct de la cuptor, pentru 4-5 lei vechi pe kilogram.
Vărarii de la muntele Vâlcan
