Valentin Ceauşescu i-a spus tatălui său, în zilele revoluţiei, că lucrurile trebuie să se schimbe

În ziua de Crăciun, în urmă cu 20 de ani, domnia despotică a lui Nicolae Ceauşescu asupra României s-a încheiat cu o execuţie sumară - de atunci, fiul său este cel care a rămas să poarte povara trecutului familiei.

Valentin Ceauşescu nu are limuzină, nu are gardă de corp şi trăieşte departe de centrul Bucureştiului, într-o suburbie liniştită. Îmbrăcat cu blugi şi o jachetă, soarbe din cafea, fumează şi îşi povesteşte istoria, spune Irish Times.

Sunt 20 de ani de când Ceauşescu a fost răsturnat de la putere, judecat rapid pentru crime împotriva poporului şi executat alături de soţia sa, Elena. El a fost cel mai brutal dictator din fostul bloc comunist, făcând numele Ceauşescu un sinonim pentru reprimare, cruzime şi cultul personalităţii.

Securitatea lui Ceauşescu a recrutat sute de mii de informatori, a împânzit cu microfoane milioane de case şi i-a spionat pe românii care aveau contacte cu străinii. Acapararea era atât de puternică, încât în România lui Ceauşescu nu a apărut nicio mişcare coerentă de disidenţă.

Ceauşescu a consolidat securitatea în timp ce distrugea România. El a falimentat naţiunea, returnând mai devreme împrumuturile străine, într-o tentativă de independenţă politică, apoi exportând aproape tot ce producea România, pentru a strânge bani. Rezultatul: o lipsă acută de bunuri de larg consum, raţionalizarea alimentelor, iar tăierea curentului electric sau a gazelor şi a apei calde deveniseră un lucru la ordinea zilei.

În timp ce România, ţară cu 23 de milioane de locuitori, se adâncea în sărăcie, Ceauşescu a început să demoleze vechiul Bucureşti şi să construiască blocuri gri şi monumente pentru egoul său, cel mai cunoscut fiind Casa Poporului, o clădire uriaşă, pe locul în doi în lume ca mărime.

În urmă cu 20 de ani, a face parte din familia Ceauşescu înseamna să te bucuri de putere nelimitată, de privilegii şi imunitate. Cei trei copii ai cuplului Ceauşescu - Valentin, Nicu şi Zoia - erau prinţii şi prinţesele naţiunii, priviţi de departe de un popor furios, dar fără nicio putere. Nicu şi Zoia sunt acum morţi, Valentin fiind cel care trebuie să poarte povara trecutului lor. El oferă foarte rar interviuri şi se fereşte de atenţia publică. Are câţiva prieteni apropiaţi şi a lucrat la acelaşi institut de fizică atomică de circa 40 de ani.

Stând în cafeneaua sa favorită din Bucureşti, Valentin Ceauşescu îşi aminteşte cum un val de proteste din alte oraşe ale României a ajuns în capitală la 21 decembrie 1989, când un discurs al tatălui său de la balconul sediului Partidului Comunist a fost primit cu respingere în cor. \"Doream ca lucrurile să se schimbe\", spune Valentin, amintindu-şi despre o discuţie avută cu tatăl său în acea noapte. \"I-am spus că lucrurile ar trebui să se schimbe chiar de a doua zi, dacă urma să mai fie o a doua zi\".

Valentin Ceauşescu crede acum că tatăl său a minimalizat ameninţarea la adresa regimului, crezând să era ceva similar cu o tentativă orchestrată de URSS în 1968 pentru a-l face să urmeze exact linia Kremlinului. \"Dar nu erau numai ruşii. Lucrurile erau complet diferite. Tatăl meu nu mai impunea aceeaşi autoritate şi nu mai inspira aceeaşi încredere poporului ca în 1968\", explică Valentin.

La 22 decembrie, ciocnirile dintre protestatari şi serviciile de securitate escaladau la Bucureşti, iar Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au dat seama că regimul lor cădea. Au încercat să fugă, dar au fost arestaţi.

Valentin şi-a dus iubita - acum soţia sa - afară din Bucureşti şi au stat în casa unui prieten, în timp ce la Bucureşti se trăgea. A fost arestat la 25 decembrie, ziua în care părinţii săi au fost judecaţi rapid la o bază militară şi apoi duşi în faţa plutonului de execuţie.

\"În seara aceea am fost dus la o bază militară şi am privit la televizor procesul şi execuţia. Eram acolo cu ofiţerul la comandă şi cu încă unul. Nu m-am uitat la ei. Eram ruşinat, ruşinat că sunt român. Nu este vorba cum îţi tratezi liderii... Este greu de descris, dar am simţit, în timp ce priveam, că era un lucru cumva murdar... că era ruşinos să privesc aşa ceva\", povesteşte Valentin.

El a stat la închisoare opt luni şi apoi eliberat, într-o ţară care deja punea sub semnul întrebării natura reală a \"revoluţiei\" sale.

Ca mulţi alţi români, Valentin Ceauşescu crede că un grup de comunişti care se opuneau tatălui său sau doreau să obţină câştiguri personale au conspirat pentru a lua puterea sub acoperirea protestelor, folosind unităţi ale armatei pentru a semăna haos în ţară, înainte de a se prezenta drept \"Frontul salvării naţionale\". Membri ai FSN şi aliaţii lor au blocat în repetate rânduri eforturile de a se afla ce s-a întâmplat cu adevărat în 1989.

Unii dintre cei care au venit la putere îi erau cunoscuţi lui Valentin de când aceasta avea sub patronaj clubul de fotbal Steaua. \"Nu aveam o relaţie personală cu el. Nu mă simt trădat de persoane pe care nu le ştiu cu adevărat. Niciunul dintre prietenii mei nu m-a trădat. Ei au stat alături de mine\", spune el.

Datorită acestor prieteni, Valentin spune că nu s-a gândit niciodată să plece din România definitiv, în pofida faptului că a studiat o vreme la Londra şi a învăţat foarte bine engleza. Spre deosebire de fratele său Nicu, care avea o reputaţie de playboy şi era văzut ca potenţialul succesor al tatălui său, Valentin a stat departe de politică şi spune că nu s-a temut pentru siguranţa sa în zilele de după revoluţie.

Trăind într-o ţară încă bântuită de regimul tatălui său, de secretele revoluţiei şi de umbrele celor 1.500 de victime, Valentin Ceauşescu crede că schimbarea paşnică era posibilă în România şi ea ar fi creat o naţiune mai puţin marcată de corupţie, suspiciune şi acuzaţii. \"Asta cred. Dar restul lumii a crezut altceva. Şi de aceea am ajuns acolo\", încheie el.