Ceea ce am prevăzut s-a întâmplat. Pentru a menţine Guvernul Boc în funcţiune, în ciuda moţiunii de cenzură şi în acelaşi timp pentru a crea impresia opiniei publice interne şi externe că doreşte soluţionarea rapidă a crizei, Traian Băsescu a recurs la un truc. Şi nu a lăsat să treacă prea mult timp pentru a face o nominalizare de premier. Mă aşteptam, din motive de loialitate şi, până la urmă, de recunoştinţă faţă de un subordonat fidel, să înceapă seria eschivelor cu Emil Boc.
Să-l nominalizeze pe acesta prima dată. Urmând ca abia apoi să se joace cu alte nume. Dar iată că a sărit peste Boc. Şi, până la urmă, nu este nici prea important de vreme ce guvernul demis, dar încă în funcţiune, poate bântui bine mersi prin Palatul Victoria până după alegeri.
